Forme tipologice ale sistemului economiei de piață

Fundamentarea teoretica a sistemului economiei de piata îsi are originea în filosofia liberalismului economic si a proprietatii private, sintetizate în principiul “mâinii invizibile” elaborat de A. Smith, respectiv principiul “laissez faire, laissez passer tout va de lui meme.”

Economia de piata reprezinta acel mod de organizare a economiei care se intemeiaza pe mecanisme obiective ce pun in valoare fortele pietei si in care raportul dintre cerere si oferta determina principiile de prioritate in alocarea si utilizarea resurselor materiale, umane si financiare disponibile. Intr o astfel de economie, activitatile agentilor economici sunt supuse examenului riguros, dar drept, al pietei, aceasta rasplatind ori sanctionand, dupa caz, munca desfasurata in toate componentele economiei nationale.

O alta definitie a economiei de piata ,din „Dictionarului de economie”, economia de piata reprezinta sistemul economic în care mecanismele pietei sunt singurele care tind sa asigure echilibrul dintre cerere si oferta, iar alocarea resurselor are loc în conditiile excluderii oricarei interventii a statului si/sau monopolurilor.

Ea constituie un sistem de organizare si functionare a economiei în care raportul dintre cerere si oferta determina prioritatile în producerea bunurilor, metodele de organizare si combinare a factorilor de productie, iar persoanele si categoriile de persoane au acces la bunurile produse prin intermediul nivelului si dinamicii preturilor.

Criteriile cu care aceasta opereaza sunt cele ale eficientei si concordantei activitatilor economice cu nevoile efective ale societatii. Pentru a supravietui in conditiile economiei de piata si cu atat mai mult, pentru a desfasura activitati rentabile, agentii economici trebuie sa fie receptivi la semnalele pietei, sa aiba o inalta capacitate de adaptare la schimbarile mediului economico social, flexibilitate in mecanismul de functionare, sa manifeste inventivitate, spirit creator, preocupare permanenta pentru innoire si modernizare.

In cadrul economiei de piata activitatea economica este pusa in miscare printr-un mare numar de decizii aparent independente unele fata de altele, iar initiativa apartine individului, care este centrul impulsionarii activitatii economice.

Avand in vedere multitudinea centrelor de decizie, spunem ca economia este pluripolara. Evolutia inregistrata in cea mai mare parte a tarilor cu economie de piata se caracterizeaza printr o reducere a numarului centrelor de decizie semnificative, prin aparitia centrelor de decizie publice, existenta marilor grupari monopoliste, a fenomenele de integrare economica etc.

Economia de piata este formata, in principal, din doua sectoare:

a) Sectorul privat, caracterizat prin trecerea de la economia micilor unitati, numeroase si de forte aproximativ egale, la o economie a marilor unitati, mai putin numeroase si de forte inegale. Dintre factorii care au determinat aceasta evolutie amintim: - procesul concurentei care a dus la eliminarea celor slabi de catre cei puternici (asa numitul “darwinism social”); - exigentele progresului tehnic si ale formelor moderne de productie care au impus necesitatea acumularii de capital si concentrarea acestuia intr un numar mic de unitati; - aparitia economiei de grup ca urmare a faptului ca producatorii din anumite sectoare, animati de grija apararii intereselor profesionale comune, au fost determinati sa adopte politici apropiate sau complementare in anumite domenii, ceea ce a avut incidente asupra initiativei economice; - dezvoltarea societatilor transnationale, mai ales de origine americana inainte de 1944, dar apoi, dupa cel de al doilea razboi mondial, si europeana, japoneza etc.

b) Sectorul public a carui constituire s a datorat unor cauze diverse: - carentelor initiativei private, care nu poate rezolva problemele din anumite sectoare caracterizate printr o rentabilitate scazuta; - interesul financiar al statului pentru unele activitati fara riscuri, dar care aduc beneficii regulate si considerabile (anumite monopoluri ale statului); - salvgardarea interesului economic al natiunii; - consideratii politice (de exemplu: apararea nationala), etc.