Forța Majoră și Hardship-ul în Contractele Internaționale de Vânzări

Acest articol cuprinde o privire analitică a conceptelor de forță majoră și hardship atunci când reies dintr-un acord.Articolul începe cu un scurt rezumat al trecutului lor istoric și prezența lor în diverse sisteme juridice interne, cum ar fi Franța, Germania și Țările de Jos. Incearca să examineze Convenția privind vânzarea internațională de mărfuri (CISG), care nu are dispozițiile de forță majoră și hardship, dar are o prevedere care are același efect. Articolul continuă cu descrierea cerințelor pentru evitarea răspunderii în contractele de vânzări internaționale și se încheie cu consecințele de forță majoră și de hardship.

Este o mare onoare să fie invitat să contribuie la această problemă tribut Tony Angelo. Tony a fost întotdeauna un hoinar între țări și continente fructificând gândirea juridică dincolo de frontiere. Această lucrare mică, nu poate pretinde să aibă o asemenea importanță. Acesta va discuta pur și simplu câteva întrebări actuale cu care ne confruntăm în dreptul internațional de vânzări.

I INTRODUCERE

Imprevizibilele modificări ale circumstanțelor sunt, probabil, una dintre cele mai importante probleme ale parților- în special cei care sunt parte într-un contract complex pe termen lung – care se pot confrunta în comerțul internațional. Într-adevăr, odată cu globalizarea aceste probleme sunt amplificate deoarece implicarea mult mai multor țări în producție și achiziționare presupune imponderabile și mai mari. Dezastrele naturale sau schimbările factorilor politici și economici pot afecta foarte considerabil bazele afacerilor. Un cutremur, o inundație sau un război civil într-una din țările de producție, ar forța țările producătoare de a recurge la costuri de producție mult mai mari; interdicțiile de import sau de export pot împiedica fluxul de mărfuri avut în vedere; sau fluctuațiile de preț care nu au fost previzibile la momentul încheierii contractului fac prestațiile vânzătorului nejustificat de oneroase sau o executare devalorizată a contractului pentru cumpărător.

Paradigma pacta sunt servanda sau sanctitatea contractului plasează pur și simplu povara unei astfel de schimbări a circumstanțelor pe partea pe care se cade. Cu toate acestea, încă de pe vremea vechilor romani principiul nulla est obligatio impossibilium ( nu există nici o obligație de a efectua lucruri imposibile) a fost recunoscut. Lucrurile erau simple însă la acea dată: sclavul sau vitele care au fost vândute au pierit, sau poate, cultura care ar trebui să fie livrată a fost distrusă.

În plus, în temeiul principiului rebus sic stantibus dezvoltat de praetorul Roman , ar putea fi recunoscută ca o imprevizibilă și extraordinară schimbare a circumstanțelor prestatoare a unei obligații contractuale extrem de împovărătoare. Încă din zilele noastre, forța majoră a devenit motiv de scutire în orice sistem juridic. Cu toate acestea, întrebarea dacă modificările simple în condițiile economice învecinate pot scuti debitorul de răspundere în conformitate cu contractual, a fost întotdeauna o problemă aprig dezbătută. Acesta este foarte la zi. Permiteți-mi să încep mai întâi cu o scurtă trecere în revistă a modului în care unele sisteme juridice naționale tratează această întrebare.

II UNELE SOLUȚII INTERNE

Poziția de drept francez este una extremă și bine documentată. Întrucât regula pentru caz de forță majoră este prevăzută la articolul 1148 din Codul civil (CC), nici legea generală civilă și nici dreptul comercial nu au fost favorabile conceptului de hardship. Faimoasa teorie de imprévision(impreviziune) care permite ca un contract care urmează să fie modificat în cazul unor schimbări a circumstanțelor a fost aplicată numai contractelor administrative. Cu toate acestea, Curtea de Casație are o poziție aparentă ușor departată de principiul strict pacta sunt servanda, se pare că se îndreaptă în direcția de a recunoaște în cele din urmă un astfel de hardship.

Multe sisteme de drept continental, cu toate acestea, acceptă teoria de hardship , printre care Germania, Țările de Jos, Italia, Grecia, Portugalia, Austria, precum și țările scandinave.Confirmarea cea mai recentă de statut pot fi găsită în Germania. Statutul privind Modernizarea dreptului obligațiilor în 2001, codifică în cele din urmă dreptul de a avea contractul adaptat la circumstanțele schimbate în secțiunea 313 din Bürgerliches Gesetzbuch (BGB)

Legislația engleză pare să respingă orice noțiune de relief pentru circumstanțele modificate care nu se ridică la imposibilate Cu toate acestea, în caz de zădărnicire a contractului - care înseamnă că în cazul în care contractul este devenit inutil datorită schimbării circumstanțelor - se acordă o excepție generală la această regulă. În Statele Unite, Codul comercial uniform a adoptat doctrina generală a imposibilității.

III ABORDĂRI INTERNAȚIONALE

Principiile privind contractele comerciale internaționale (PICC 2004), Principiile privind dreptul european al contractelor (PECL 1999), precum și Proiectul unui cadru comun de referință (PCCR 2008) prevede în mod expres norme aplicabile în cazul unei schimbări a circumstanțelor În anul 2003, Camera Internațională de Comerț (ICC) a publicat un model de clauze privind forța majoră și hardship.

Convenția privind vânzarea internațională de mărfuri (CISG), cu toate acestea, nu conține o dispoziție specială referitoare la curiozități legate de hardship. Acesta nu menționează nici forță majoră și nici hardship. Articolul 79 din CISG scutește de la plata unei părți a despăgubirilor numai în cazul în care încălcarea contractului a fost determinată de un impediment incontrolabil. Geneza acestei dispoziții nu este destul de clară. În timpul pregătirilor ale CISG, întrebarea dacă dificultățile economice ar trebui să dea naștere la o scutire a fost una extrem de controversată.