Funcțiile și formele concurenței

1. Introducere

Concurenta nu are definitie unanim acceptata, ea avand semnificatie in functie de context. Privita din punct de vedere economic, concurenta este intotdeauna legata de tranzactii pe piata, de cerere si oferta, si de procesul schimbului. Mai exact, se poate spune ca exista concurenta economica daca consumatorul poate alege intre mai multe alternative si poate astfel opta pentru cea mai convenabila varianta pentru preferintele sale.

Alta definitie ne spune ca concurenta este forma activa a liberei initiative, libera initiativa generata de propietatea privata, aceasta constituind la randul ei o trasatura esentiala a economiei de piata. Ea reprezinta confruntarea deschisa, rivalitatea dintre agentii economici, vanzatori, ofertanti pentru a atrage de partea lor clientela. Totodata, concurenta exprima comportamentul specific interesat a tuturor subiectilor de propietate, comportament care se realizeaza in mod diferit in functie de mediul concurential si particularitatile diferitelor piete.

Producatorii autonomi si specializati vizeaza profitul, in timp ce consumatorii isi manifesta optiunile lor pentru bunurile si serviciile oferite de producatori, vizand utilitatea lor. Prin faptul ca-i orienteaza pe agentii economici spre producerea a ceea ce este dorit si cerut de consumatori la costuri cat mai reduse in conditiile date, concurenta asigura producatorilor preturile si profiturile asteptate, iar consumatorilor satisfacerea nevoilor:

“Competitita conduce la continua perfectionare si eficientizare a productiei. Ea determina producatorul sa elimine risipa si sa scada costurile astfel incat sa vanda la un pret mai mic decat altii. Ii elimina pe cei ale caror costuri raman ridicate si face astfel incat sa concentreze productia in mainile celor ale caror costuri sunt mai mici.” (Clair Wilcox)

Concurenta este unul dintre factorii importanti ce actioneaza asupra agentilor economici, astfel incat acestia sa-si adapteze oferta la cerere. Pe o piata libera,concurenta actioneaza in stransa legatura cu pretul. Agentii econimici producatori pe o piata libera urmaresc, prin intermediul concurentei cu ceilalti producatori maximizarea profitului, prin minimizarea pretului si cresterea calitatii bunurilor produse. Ficare agent economic care actioneaza pe piata libera este preocupat de activitatea firmei sale, astfel incat aceasta sa fie cea mai competitiva dintre toate iar castigul net sa fie cel mai bun.

Prin intermediul concurentei, fiecare producator poate orienta productia prin costurile de exploatare, urmarind permanent raportul dintre resurse si cheltuieli. Nici unul dintre producatorii aceluiasi bun de pe o piata nu poate influenta in mod izolat piata acelui bun. Toti producatorii influenteaza piata, aflandu-se in concurenta. Ei o influenteaza prin practicarea de preturi cat mai scazute, putand ajunge pana la nivelul de supravietuire. Prin urmare, concurenta intre producatori exercita o presiune asupra scaderii preturilor de vanzare si, totodata, contribuie la largirea pietei in ceea ce priveste cantitatea ceruta de consumatori.

2. Mediul concurential normal

Mecanismul economiei de piata functioneaza pe baza cererii si ofertei, avand ca ax central, pretul, care asigura autoreglarea echilibului pietei. Dar, pentru ca pretul sa-si poata indeplini misiunea “suprema” de regulator al pietei, formarea lui trebuie sa aiba loc in conditiile mediului concurential normal.

Aceasta este definita prin cateva coordonate:

1. existenta mai multor producatori si, respectiv, cumparatori, conditie care elimina posibilitatea existentei monopolului sau monopsolului, si altor forme ale pozitiei dominante pe piata unor bunuri sau servicii;

2. existenta diversificarii sortimentale ale unui bun omogen considerat, conditie care da posibilitatea multiplelor optiuni posibile din partea potentialilor operatori economici cu care producatorii sau distribuitorii intra in raporturi economice pe piata;

3. intreprinderile sa se comporte ca entitati rationale, fiind preocupate fiecare la randul sau, de alegerea celor mai bune variante in combinarea factorilor de productie, in scopul atingerii obiectivului fundamental;

4. decizia pretului sa apartina exclusiv agentilor economici, neexistand imixtiuni din partea Guvernului in fixarea preturilor ca nivel nominal;

5. rationamentele de fundamentare a deciziei sa fie definite de cerintele dezvoltarii durabile a intreprinderii, care implica obiective prezente si viitoare ale intreprinderii interne si externe in mediul concurential (de calitate a produselor, de protejare a mediului etc.);

6. rolul statului sa se manifeste, in special, pentru reglarea comportamentelor operatorilor economici, in sensul legiferarii disciplinei pe piata;

7. interventia statului in economie sa se faca de regula prin alte instrumente decat pretul, iar daca este necesar, statul sa opereze prin parghiile de elasticizare a preturilor controlate. De exemplu limitarea nivelului maxim al pretului lasa agentilor economici libertatea de a putea stabili preturi mai mici, in conditiile permisive ale pietei;

8. organizarea pietelor de desfacere ale bunurilor si serviciilor sa aiba ca obiectiv imbunatatirea calitatii prestatiilor catre consumatori, fiind totodata bazata pe criterii de eficienta si comportamente loiale fata de concurenti;