Funcțiile și particularitățiile agriculturii

Agricultura ramura a productiei materiale

Agricultura reprezinta in ansamblul economiei nationale una din ramurile de mare importanta, menita sa contribuie intr-o masura covarsitoare la relansarea cresterii economice a tarii noastre. Este necesar sa se petreaca transformari fundamentale in structura agrara , in baza tehnico-materiala, in organizarea exploatatiilor agricole, care sa asigura practicarea unei agriculturi moderne si inscrierea ei in strategia generala de trecere a intregii economii romanesti la economia de piata.

Agricultura se bucura astazi de o deosebita atentie in toate tarile lumii, indiferent de nivelul de dezvoltare economica. In lumea contemporana tarile cele mai dezvoltate din punct de vedere economic sunt si cele mai mari producatoare si exportatoare de produse agricole.

Ca ramura de baza a economiei noastre nationale agricultura se afirma ca un domeniu de activitate deosebit de complex si complicat.

Complexitatea agriculturii, ca ramura a productiei materiale , a economiei nationale, este determinat de rolul agriculturii in dezvoltarea economica si de particularitatile ei tehnice, economice si sociale, care imprima legitatilor economice generale o manifestare specifica in agricultura.

Functiile agriculturii si contributia ei la dezvoltarea economica

Departe de a fi considerati agro-centristi, abordam problematica contributiilor agriculturii la dezvoltarea economica de ansamblu, descompunand aceste contributii in opt functii importante pe care le indeplineste aceasta ramura, din dorinta de a puncta si argumenta intr-un mod cat se poate de limpere rolul agriculturii in dezvoltarea economiei romanesti.

In legatura cu aceste functii trebuie subliniate pararile lui Kuznets in acest domeniu. El considera ca respectivele functii trebuie judecate si apreciate prim prisma participarii agriculturii la cresterea PIB, prin poductia agricola propriu-zisa, prin participarea sa la schimburile pe piata prin totalitatea cumpararilor si vanzarilor atat in cadrul economiei nationale si in afara, cat si prin furnizarea de mana de lucru si capital al sectorului industrial.

Rolul agricultirii in acederea spre dezvoltare este fundamental, pentru ca fiind sectorul dominant este firesc ca dezvoltarea sa sa fie conditia cresterii economice. S-ar putea vorbi in aceasta acceptiune si de efectul de antrenare globala a agriculturii asupra celorlalte sectoare, efect cu atat mai puternic cu cat agricultura are o greutate relativ mai importanta in economie . Trebuie subliniat si faptul ca functiile agriculturii evolueaza proportional si cu gradul de industrializare dar si in functie de specificul fiecarei tari, caracterizata prin propria sa structura economica si sociala. Adaugand ceea ce uni autori ignora faptul ca in mod logic conform circumstantelor istorice diferitele functii ale agriculturii nu sunt intodeauna compatibile intre ele, configuratiile functionale ale agriculturii trebuie analizate in raport cu specificul lor temporal si spatial.

Agricultura ca domeniu de activitate si sector primar al economiei presupune cultivarea plantelor si cresterea animalelor pentru obtinerea produselor agroalimentare necesare in primul rand hranei umane.

In cadrul economiei nationale, aflata ea insasi in tara noastra intr-un process general de restructurare, agricultura indeplineste mai multe functii, determinate de aportul sau la dezvoltarea economiei nationale, ca una dintre ramurile cu mare capacitate de regenerare. Trecem in revista functiile sau contributiile agriculturii subliniind in special faptul ca, continutul si configuratia lor evolueaza in timp si spatiu.

1.Principala functie a agriculturii este aceea de furnizoare de produse agro-alimentare pentru consumul intern al populatiei sau mai simplu aceea de a asigura alimentatia populatiei. Acest rol vital al agriculturii are un statut deosebit, recunoscut in toate societatile. Dar aspectul nutritional al alimentatiei acunde alte functii, scoase din relief prin analiza ricardiana. Dupa Ricardo, bunurile agricole sunt bunuri salariale si acolo unde exista o oferta agricola abundenta, bineinteles ca si preturile agricole sunt joase, cea ce permite practicarea unor salarii joase rezultand profituri ridicate. Pe aceasta cale indirecta agricultura faciliteaza acumularea de capital in sectoarele non agricole.

Aceasta functie a agriculturii sta la baza eforturilor de realizare in tara noastra a dezideratului privind asigurarea unui consum alimentar apropiat de cel din unele tari din Europa Occidentala.

Omenirea in ansamblul ei este confruntata cu o serie de probleme grave, nerezolvarea lor punand in pericol insasi existenta vieti pe pamant. Unele din aceste probleme-criza alimentara, degradarea mediului natural, cresterea rapida a populatiei, consumurile de energi si materii prime- sunt legate indisolubil de agricultura. Necesitatea solutionarii acestor probleme impune dezvoltarea prioritara a agriculturii. Contributia acestor ramuri la satisfacerea trebuintelor sociale poate fi exprimata printr-o notiune expresiva:”gradul de securitate alimentara”. Notiunea a aparut odata cu inrautatirea situatiei alimentare in lume si aparitia dificultatilor in aprovizionarea cu materii prime agricole.

Problema garantarii securitatii alimentare nu se reduce numai la asigurarea cantitativa a necesarului de consum, ci se refera si la asigurarea unei anumite structuri calitative si sortimentale.

Pentru Romania, norma medie de consum dupa prevederile F.A.O. stabilite pentru tarile europene este de circa 2700kcal. Si minimum 55g de proteine, din care circa 50% trebuie sa fie de origine animala, deoarece au o valoare biologica ridicata.

Agensa alimentara a Romaniei se caracterizeaza in prezent prin instabilitatea ofertei de produse agricole, prin structura calitativa deficitara a consumului de produse agro-alimentare, in special ceea ce priveste produsele animale. In ultimii ani s-au acentuat dificultatile asigurarii si cu alte produse(zahar, ulri, cartofi, cereale etc.)

Securitatea alimentara a tarii a fost afectata de descentralizarea brutala a sistemului agro-alimentar, de nivelul nesatisfacator al productiei agricole si de mutatiile structurale din economie, care pentru o perioada de timp au un impact negative atat in amonte cat si in aval fata de agricultura.

2. Agricultura asigura materiile prime pentru industriile procesatoare. O mica parte din produsele agricole obtinute intra in consumul uman ca atare. In cea mai mare parte a lor produsele agricole, inainte de a fi consumate, sufera un process de transformare a lor, respective de procesare. Aceasta transformare se realizeaza in cadrul industriilor prelucratoare. Intre acestea si agricultura exista o interdependenta, dar si relatii de conditionare si influentare reciproca. Astfel, nivelul de dezvoltare si diversitatea industriilor prelucratoare depend nemijlocit de volumul si sortimentul de materii prime furnizate de catre agricultura.

Astfel, agricultura ofera materii prime pentru industria moraritului si a produselor de panificatie, zaharului, berii, bauturilor spirtoase, conservelor, uleiurilor vegetale comestibile, tutunului dar si in industria produselor cosmetice si de parfumerie a produselor medicinale si farmaceutice sin u in ultimul rand pentru industria usoara (textila).

Stagnarea cresterii productiei agricole, cat si diminuarea cantitativa si sortimentala a produselor poate intervene ca o piedica in cresterea si dezvoltarea productiei industriilor prelucratoare de materii prime agricole.

3. Agricultura constituie in acelasi timp o importanta piata de desfacere pentru mijloacele de productie create in amonte de agricultura precum si pentru bunurile industriale de folosinta indelungata, necesare imbunatatirii conditiilor de viata ale taranimi.