Functiunile Întreprinderii

Functiunea întreprinderii este o componenta a

organizarii procesuale, un ansamblu de activitati omogene si/sau complementare, desfasurate de personal de o anumita specialitate, folosind metode si tehnici specifice, cu scopul realizarii obiectivelor stabilite.

În cadrul întreprinderii nu toate functiunile au aceeasi intensitate de manifestare în fiecare etapa de dezvoltare a acesteia. Dar realizarea obiectivelor stabilite pentru o perioada în cadrul întreprinderii depinde de manifestarea în strânsa interdependenta tuturor functiunilor acesteia, cu intensitati diferite în etape diferite de dezvoltare a întreprinderii, în functie de etapa de dezvoltare si de nivelul obiectivelor stabilite. O analiza cuprinzatoare a domeniilor de activitate ale unei întreprinderi, în conditiile gruparii pe baza legaturilor directe de influenta a unor activitati colaterale sau a unor activitati care trebuie sa se regaseasca în mod obligatoriu în cadrul fiecarui domeniu astfel delimitat, conduce la urmatoarele functiuni de baza ale întreprinderii:

1. Functiunea de cercetare-dezvoltare;

2. Functiunea de productie;

3. Functiunea marketing-comercializare;

4. Functiunea financiar-contabila;

5. Functiunea de personal.

În orice întreprindere economica, indiferent de marime, cu activitate simpla sau complexa, se regasesc aceste forme de activitate, dar au ponderi diferite în dependenta de specificul activitatii întreprinderii si de alti factori de influenta.

Functiunile întreprinderilor organizate ca societati comerciale în România sunt precizate în Legea nr.31/1990, modificata si completata prin Ordonanata de Urgenata a Guvernului în anul 1997.

1 Functiunea de cercetare-dezvoltare

Functiunea de cercetare-dezvoltare cuprinde activitati care se desfasoara în cadrul întreprinderii în vederea real izarii obiectivelor în domeniul obtinerii e produse noi si a transformarii conceptelor stiintifice în produse sau servicii

utilizate pentru dezvoltarea viitoare. Functiunea de cercetare-dezvoltare se regaseste în activitatile de elaborare a planului strategic, activitati de conceptie (proiectare si cercetare a produselor, inclusiv punerea la punct a tehnologiei pentru produsele noi, verificarea în laborator a comportarii lor si experimentarea diverselor solutii constructive în atelierele de prototipuri sau în statiile pilot). Din acelasi domeniu fac parte si activitatile care se refera la controlul tehnic de calitate al produselor care poate si trebuie sa aiba o influenta activa asupra conceptiei de viitor privitoare la produse. Tot din domeniul acestei functiuni fac parte si actiunile privind organizarea productiei si a muncii, dezvoltarea de ansamblu a întreprinderii, cresterea capacitatii de productie, utilarea întreprinderii corespunzator necesitatilor de fabricatie a noilor produse etc. Organizarea stiintifica a productiei si a muncii permite o pregatire corespunzatoare a fabricatiei si îmbunatatirea permanenta a acesteia prin mai buna organizare a conducerii (elaborarea structurilor organizatorice, proiectarea sistemului informational, elaborarea regulamentului de organizare si functionare), organizarea productiei (determinarea si valorificarea capacitatilor de productie, organizarea rationala a pregatirii tehnice a productiei, studii privind metodele de organizare a productiei, miscarea si manipularea materialelor, semifabricatelor si produselor), organizarea muncii (diviziunea muncii, organizarea rationala a proceselor de munca si în cadrul acestora a locurilor de munca etc.), normarea muncii (elaborarea de norme unificate, normative, metodologii specifice etc.). Sintetic spus aceasta functiune

cuprinde totalitatea activitatilor ce preced începerea fabricatiei si care constituie

pregatirea fabricatiei sau a lucrului.

Dezvoltarea de ansamblu a activitatii întreprinderilor este conditionata în mare masura de rolul si pozitia pe care o are cercetarea stiintifica. De altfel, printre factorii care evidentiaza cresterea economica a întreprinderilor se situeaza si volumul cheltuielilor pentru cercetare-dezvoltare, precum si numarul persoanelor antrenate în activitatea de cercetare atât în întreprinderi, cât si în celelalte unitati de cercetare. Se manifesta tot mai mult în întreprinderi tendinta concentrarii cadrelor cu cea mai ridicata calificare în serviciile de conceptie. Aceasta concentrare ofera posibilitatea ca în problemele dezvoltarii capacitatilor de productie, ale perfectionarii si crearii de noi produse si tehnologii sa se realizeze un volum corespunzator de productie, pentru ca prin noutatea si performantele produselor si tehnologiilor realizate sa se mentina competitivitatea întreprinderilor pe plan mondial. Functiunea de cercetare-dezvoltare are un caracter complex, prin faptul ca se manifesta în toate domeniile. Între principalele activitati si domenii pot fi enumerate:

a) cercetare stiintifica, inginerie tehnologica si introducerea progresului

tehnico-stiintific;

b) investitii si constructii, prin care se asigura transformarea resurselor materiale, financiare si de munca în capaital fix, prin realizarea de noi

capacitati de productie, modernizare, retehnologizare;

c) organizarea productiei si a muncii, ca ansamblu de atributii în domeniul

introducerii unor noi metode, tehnici, si instrumente de organizare a

activitatii productive;

d) elaborarea politicilor si a strategiilor economice ale întreprinderii.