Fuziuni și achiziții

1. Fuziunea

Operaţiunile de fuziune sunt reglementate, din punct de vedere juridic, prin Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicata, cu modificările şi completările ulterioare.

Fuziunea reprezintă ansamblul de operaţiuni prin care două sau mai multe societăţi comerciale hotărăsc separat:

• transmiterea elementelor de active, datorii şi capitaluri proprii la una dintre societăţi;

• constituirea unei noi societăţi comerciale în scopul comasării activităţilor.

Fuziunea are ca finalitate:

• dizolvarea, fără lichidare, a societăţilor comerciale care îşi încetează existenta;

• transmiterea universală a elementelor lor de active, datorii şi capitaluri proprii către societatea comercială beneficiara, în starea în care se afla la data fuziunii.

Data fuziunii societăţilor comerciale reprezintă:

• dată înmatriculării la Registrul Comerţului a noii societăţi;

• dată înscrierii în Registrul Comerţului a menţiunii privind majorarea capitalului social al societăţii absorbante.

În cele mai multe cazuri, fuziunea societăţilor comerciale se realizează prin două modalităţi:

• fuziunea prin absorbirea uneia sau mai multor societăţi comerciale de către o altă societate comercială;

• fuziunea prin contopirea (reuniunea) a doua sau mai multe societăţi comerciale pentru a constitui o societate comercială nouă.

Din punct de vedere juridic, societatea comercială care absoarbe (absorbanta) dobândeşte drepturile şi este ţinută de obligaţiile societăţilor comerciale pe care le absoarbe. Din punct de vedere fiscal, sunt aplicabile prevederile din legislaţia fiscală corespunzătoare situaţiilor existente în cadrul societăţilor comerciale care fuzionează. Fiecare dintre societăţile comerciale care fuzionează are obligaţia să întocmească situaţii financiare cu ocazia fuziunii în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (1) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicata cu modificările şi completările ulterioare.

Societăţile comerciale care fuzionează au obligaţia să efectueze inventarierea elementelor de active şi de datorii, conform prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicata cu modificările şi completările ulterioare. Potrivit prevederilor art. 9 alin. (1) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicata cu modificările şi completările ulterioare, evaluarea elementelor existente în cadrul societăţilor comerciale în momentul inventarierii şi prezentarea acestora în situaţiile financiare se efectuează conform normelor şi reglementărilor contabile aplicabile.

2. Principalele etapele ale întocmirii proiectului de fuziune

2.1. Inventarierea şi evaluarea elementelor de activ şi de pasiv

Inventarierea şi evaluarea elementelor de activ şi de pasiv ale societăţilor participante la fuziune reprezintă o etapă importantă din cadrul procesului de fuziune, deoarece rezultatele ei pot influenţa semnificativ raportul de schimb şi structura de capital în urma procesului de fuziune.

Elementele de activ şi de pasiv, odată inventariate, pot suferi în urma evaluării ajustări semnificative faţă de valoarea contabilă, astfel încât aceste elemente să fie reflectate la calculul aportului net în fuziune la valoarea justa ori la valoarea recuperabila netă, după caz. Aşadar, raţiunea principală a reevaluării în această etapă este legată de reflectarea unei valori juste a aportului net cu care societăţile participante intra în procesul de fuziune, astfel încât raportul de schimb să fie real, iar majorarea de capital social să fie corespunzătoare.

Referitor la impactul ajustărilor de valoare considerăm relevanta următoarea situaţie: o practică frecvenţă la nivelul societăţilor comerciale este să reflecte în contabilitate valoarea construcţiilor (în special a celor mai vechi) la costul de achiziţie istoric, ori la o valoare, deşi reevaluata, sub valoarea justa la un moment dat în special din raţiuni legate de optimizări fiscale (impozit pe clădiri); ori, această situaţie, din perspectiva stabilirii aportului net la fuziune în lipsa unei reevaluări, conduce automat la o subevaluare a participaţiei, respectiv la o cotă de participare la capitalul social al societăţii absorbante (după fuziune) mai redusă, fiind astfel afectat interesul acţionarilor.

Ajustările efectuate în urma evaluării vizează pe de-o parte imobilizările corporale ale societăţilor participante la fuziune în baza unui demers de evaluare propriu-zisă a acestora, iar pe de altă parte celelalte categorii de active şi pasive în baza unei revizii a conturilor, revizie ce poate îmbrăca chiar forma unui audit, ori a unei lucrări de due diligence.

Referitor la tratamentul contabil al reevaluărilor efectuate cu ocazia procesului de fuziune apreciem că:

- deşi Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1376/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind reflectarea în contabilitate a principalelor operaţiuni de fuziune, divizare, dizolvare şi lichidare a societăţilor comerciale, precum şi retragerea sau excluderea unor asociaţi din cadrul societăţilor comerciale şi tratamentul fiscal al acestora prevede înregistrarea contabilă a reevaluării în cazul societăţii absorbante;

- Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene prevede clar că evaluările efectuate cu ocazia reorganizărilor de întreprinderi (fuziuni, divizări) nu constituie reevaluare (în sens contabil), aceste evaluări efectuându-se în scopul stabilirii raportului de schimb, pentru toate elementele de bilanţ.