Geneza, evoluția și funcțiile banilor

Economia de schimb în conditiile contemporane este de necunoscut fara existenta banilor. Acestia fac parte din viata de zi cu zi a omului, reprezentând poate cel mai interesant instrument economic asupra caruia omul s-a aplecat pentru al întelege, pentru a-i descoperi natura, rolul si functiile lui.

Principala întrebare care si-o pun specialisti este legata de natura banilor. Ei se întreaba ce sunt banii? Acestei întrebari i s-au dat mai multe raspunsuri. Clasicii economiei politice au demonstrat ca banii nu sunt altceva decât o marfa. Aceasta deoarece banii nu fac altceva decât sa îndeplineasca un rol, respectiv ei sunt un echivalent general al valorii tuturor marfurilor si un instrument de schimb. Ei au aparut spontan în urma unui lung proces istoric de dezvoltare a schimbului. Alti specialisti considera banii a fi rodul unei conventii la care oamenii ar fi ajuns pentru a usura schimbul, sau ar fi o fictiune juridica, respectiv o creatie a ordinii de drept. " Banii sunt o conventie sociala artificiala . . . de îndata ce bunurile pot fi cumparate sau vândute pe un lucru dat, publicul va consimti sa se foloseasca de el pentru cumparaturile si vânzarile sale. Oricât ar fi de paradoxal sau nu, banii sunt acceptati sau nu . . .pentru ca ei sunt acceptati." (Paul A. Samuelson )

Din alte puncte de vedere banii mai sunt considerati ca fiind un produs al schimbului de marfuri, investiti cu încrederea tuturor posesorilor lor. Numai în aceste conditii banii sunt acceptati în societate. Banii sunt priviti ca fiind orice activ care este acceptat în tranzactia si în reglementarea schimbului si a datoriilor.

Problema naturii banilor nu a fost înca pe deplin rezolvata. Discutiile între specialisti continua, dar important este faptul ca toti subliniaza importanta banilor în societate:" noi identificam banii ca un element cheie pentru provocarea eficientei în productia si schimbul de produse si servicii. Banii ajuta la rezolvarea acestor probleme din cauza ca sunt un bun care are acceptarea generala ca mijloc de schimb" (Lloyd Atkinson ).

O definitie a banilor a dat-o Costin Kiritescu : "banii reprezinta un instrument social, o forma particulara imediat mobilizatoare a avutiei sociale, o întruchipare transmisibila si omnivalenta a puterii de cumparare, care confera detinatorului dreptul asupra partii din produsul social al tarii emitente".

Banii au aparut în procesul trecerii de la economia naturala la economia de schimb. Initial schimbul s-a manifestat sub forma schimbului direct de produse, cunoscut sub denumirea de troc, respectiv se schimba pe un alt bun sau pe alte bunuri. Trocul este o forma a schimbului de marfuri caracteristic pentru societatile neevoluate, în care specializarea producatorilor este în stare incipienta. Diviziunea sociala a muncii, gradul de dezvoltare a tehnicii si tehnologiei, a determinat specializarea producatorilor si extinderea schimburilor de marfuri, creând dificultati si bariere. Principalele dificultati erau :

a) imposibilitatea realizarii coincidentei dintre nevoile ofertantilor si cumparatorilor: un producator A are de oferit marfa X, iar producatorul B marfa Y. Presupunem ca B are nevoie de X, dar A nu are nevoie de Y, ci de marfa Z. Atunci B, trebuie sa caute producatorul C al marfii Z, care sa aiba nevoie de marfa Y. Daca îl gaseste schimba Y pe Z, dupa care se întoarce pentru a face schimbul care de fapt îl intereseaza, respectiv marfa Z cu marfa Y. În acest mod sunt satisfacuti si producatorul A si B. Dar o asemenea modalitate îngreuneaza schimbul si în unele cazuri îl face chiar imposibil.

b) Dificultatile în determinarea valorii: schimbul marfii contra marfa nu permite folosirea unui instrument rapid de apreciere a valorii marfii si de raportare din acest punct de vedere între marfurile care se schimba.

c) Imposibilitatea divizarii în elemente. Multe categorii de marfuri nu puteau fi divizate, pentru vânzarea lor fiind necesar schimbul pe mari cantitati din alte marfuri, peste nevoile d consum ale cumparatorului.

Adaugate la procesul obiectiv de evolutie a productiei de marfuri, aceste dificultati au creat conditiile pentru ca unele marfuri cu valoare intriseca sa medieze schimbul de marfuri, respectiv sa devina echivalent general pentru toate celelalte marfuri. Astfel schimbul direct începe sa dispara. Acest stadiu a cunoscut ca echivalent general, dupa regiuni, vitele, blanurile, pietrele de moara, tutunul, etc. În timp rolul de echivalent general a fost preluat de metale, începând cu arama si terminând cu aurul. Acesta din urma având proprietati fizico-chimice care îl calificau în mod deosebit pentru acest rol ( adica valoare mare într-un volum mic, perfect divizibil, fara pierdere de valoare, prezentând omogenitatea tuturor partilor divizate, fiind inalterabil si usor de transportat).

În concluzie, ca prima etapa apar banii marfa, care în final se fixeaza pe metale pretioase. O data cu aparitia banilor, lumea marfurilor de divide în doua: la un pol apar toate marfurile obisnuite, cu utilitatile lor, iar la polul opus, o marfa deosebita care joaca rolul de bani si care se poate schimba cu oricare din marfurile existente.

La început banii au avut forma de lingouri, bratari, inele, etc. Ei au luat forma de moneda ulterior. Monezile contineau o anumita cantitate de aur sau argint, emisa de autoritatea statului pe baza de monopol, cu o anumita denumire. Acestea erau primite în plata de cele mai multe ori nu numai în tara emitenta, ci si în alte tari, deoarece ceea ce conta era cantitatea de aur continuta.

În procesul circulatiei monedele de aur cunosc un proces de uzura. Astfel se ajunge ca valoarea nominala a monedei sa nu mai corespunda cu continutul ei în aur, iar monedele cu acelasi nume sa aiba valori diferite. Apare astfel posibilitatea ca în rolul de moneda, banii de metal pretios sa poata fi înlocuiti prin bani fara valoare intriseca. Acestea sunt, de fapt, semne ale valorii.

Forma monetara a banilor devine independenta si locul aurului este luat de obiecte relativ lipsite de valoare, cum ar fi hârtia. În felul acesta se ajunge la forma "bani din hârtie", care dupa natura lor pot fi:

1. bilete de banca (bancnote, bani de credit);

2. bani de hârtie propriu-zisa;

Bancnotele sunt semne ale valorii emise de bancile centrale (de emisiune), care în procesul circulatiei înlocuiesc banii cu valoare deplina. Acestea au o dubla garantie: cambiile (politele) comerciale si stocul de metal pretios al bancii de emisiune.