Gestionarea logistică a depozitelor

Actualitatea temei: Depozitul reprezintă un spațiu de păstrare a stocurilor de mărfuri. Depozitul este definit în literature de specialitate ca un loc special amenajat destinat pentru adăpostirea mărfurilor depuse spre păstrare, prin consimţământul reciproc al deponentului şi depozitarului. Nu toată marfa poate fi comercializată în același moment după finisarea producerii acesteia, pîna a ajunge marfa pe rafturile magazinelor ea trebuie protejată de diverși factori fizici externi, aici și vine în ajutor depozitele ce le pot oferi adăpost pentru a nu-și pierde din calitatea sa înainte de a fi comercializate. Din acestea motive majoritatea întreprinderilor consideră că prezența depozitelor în sistemul logistic este o necesitate importantă.

Scopul cercetării: De a studia condiţiile de dezvoltare a sistemului logistic a unui sau mai multor depozite și metodele de gestionare a acestora.

Obiectivele cercetării sunt:

- Studierea rolului si funcțiilor unui depozit

- Analiza importanței varietății și metodelor de amplasare a mărfurilor într-un depozit

- Cercetarea metodelor de gestionare logistică a depozitelor în cadrul companiei “Vavor” SRL

Obiectul cercetării: Determinarea metodelor optime de gestionare a unui sau mai multor depozite.

Cuvinte cheie: depozit, gestionare, logistica, transport, arendă.

CAPITOLUL I: GESTIONAREA LOGISTICĂ A DEPOZITELOR

1.1. Generalități. Definiții

Prin noțiunea de "depozit" se definește un spațiu amenajat și dotat corespunzător pentru a primi, păstra și a pregăti bunuri materiale (mărfuri) în vederea distribuirii lor către beneficiari. Caracteristica principală a depozitului este de natură logistică, deoarece depozitarea, cu unele excepții, nu aduce modificări stării produsului și deci nu adauga ceva valorii acestuia.

Depozitul reprezintă o clădire, o construcţie sau o suprafaţă special amenajată cu instalaţii necesare efectuării operaţiilor legate de manipularea şi păstrarea materialelor sau a produselor finite. Existenţa depozitelor permite asigurarea continuităţii procesului de producţie în secţiile de bază precum şi satisfacerea operativă a cererii.

Cu toate că tendințele actuale pe linie de aprovizionare sunt orientate către tehnici liniare si continue, depozitarea nu se poate evita complet și nici nu se întrevede o eliminare a acestei funcțiuni în viitor deoarece întotdeauna va exista un punct de întrerupere al sistemului între producția și utilizarea bunurilor, avînd, din punct de vedere logistic, rolul de regulator în scopul de a asigura, in momentul necesar mărfuri (materii prime, materiale, semifabricate si alte produse cerute de viitorul utilizator) în cantitatea, sortimentul si calitatea dorită. În afara funcției regulatoare, depozitarea apare necesară în realizarea fazei de distribuție, pentru a permite regruparea, formarea sau fracționarea unităților de încarcatură potrivit cerințelor.

Principalele obiective ale activităţii depozitelor sunt:

- păstrarea în condiţii optime a materialelor şi produselor finite;

- reducerea cheltuielilor de depozitare, manipulare, transport;

- folosirea deplină a spaţiilor de depozitare;

- asigurarea unei evidenţe a situaţiei stocurilor de materii prime, materiale, produse finite, etc.

Deci, putem concluziona că raționalizarea depozitării este o condiție pentru creșterea eficienței economice.

1.2. Evoluția conceptuală a depozitării

Conceptul de depozitare s-a modificat substanțial pe parcursul secolului XX. Inițial, depozitarea a fost considerată o activitate necesară, dar generatoare de costuri în procesul distribuției. În prima jumătate a secolului, perspectiva asupra depozitării în domeniul conceptual și practic a fost caracterizată de următoarele aspecte: