Gestionarea situațiilor de criză la nivelul companiei

Ne confruntam în ultimii ani, si în special în ultima perioada, cu situatii de criza extrem de diverse care, pe lânga populatie si mediu, afecteaza în mod direct si companiile.

Ma voi referi în continuare la efectele si consecintele crizelor asupra companiei.

Prin definitie, compania reprezinta un organism care are functii vitale, precum organismul uman: functia de productie, comerciala, financiar-contabila, de resurse umane si de cercetare-dezvoltare. Afectarea, în tot sau partial, a acestor functii conduce la deteriorarea situatiilor financiare pentru orice companie, indiferent de domeniul de activitate.

Din acest motiv este foarte importanta gestionarea eficienta a unei situatii de criza care poate surveni în orice moment, cu un impact mai redus sau mai puternic asupra companiei.

Pentru început, în scopul unei bune întelegeri, trebuie sa definim conceptul de criza. Exista mai multe definitii ale acestei stari, însa toate au câteva caracteristici comune, si anume: reprezinta un moment critic; se declanseaza brusc, prin schimbarea rapida si brutala a unei stari; se manifesta prin dificultati; reprezinta un moment periculos, o situatie grava, ce induce o perioada de tensiune.

La nivelul companiei, o situatie de criza poate fi generata de cauze interne, endogene sau externe,exogene.

Cauzele interne pot consta în: inexistenta unui sistem de control intern sau functionarea defectuoasa a acestuia, daca exista; inexistenta codului intern de norme, reguli, standarde sau existenta formala a unui ROF (Regulament de Organizare si Functionare) si a fiselor de post aferente personalului angajat; existenta conflictului de interese, a concurentei neloiale generate de conduite profesionale si morale incorecte ale unor angajati; managementul defectuos, empiric la nivelul companiei; expunerea companiei la diverse categorii de riscuri, fara un sistem eficient de gestionare a acestora; frauda interna.

Cauzele externe sunt, de regula, imprevizibile, dificil de evitat, putând fi extrem de diverse: conjuncturi potrivnice de piata; catastrofe: inundatii, cutremure, epidemii, razboaie conventionale si neconventionale etc.; schimbari legislative si/sau institutionale care pot afecta domeniul de activitate al companiei; campanii ostile împotriva firmei duse prin diverse medii de comunicare; preluari ostile, prin achizitii, fuziuni sau alte procedee.

Cum se manifesta o criza la nivelul companiei?

Odata generata, indiferent daca din cauze interne sau externe, criza se manifesta rapid, efectele si consecintele putând fi percepute imediat. Pierderile financiare, de imagine, pozitie pe piata etc. ale companiei pot fi majore sau minore, in functie de gradul de pregatire al acesteia de a actiona în situatii de criza. În multe situatii companiile nu au putut rezista crizelor cu care s-au confruntat, iesind de pe piata prin faliment sau închidere voluntara.

Însa ce tip de comportament si atitudine ar trebui sa aiba o companie aflata într-o situatie decriza?

Practica internationala în domeniu semnaleaza doua tipuri de manifestari posibile: atitudine reactiva si atitudine pro-activa. Probabil un mix al celor doua tipuri de atitudini ar fi de preferat: comportamentul pro-activ ar trebui sa însemne acceptarea ideii ca firma se afla în situatie de criza, iar odata cu aceasta punerea în aplicare a unui plan de actiuni dinainte pregatit, în vederea minimalizarii efectelor si consecintelor, depasirii fazei critice si apoi, în final, evaluarii eventualelor pierderi suportate si revenirii la situatia de normalitate.

Comportamentul reactiv ar presupune, de fapt, aplicarea unui plan de raspuns, de reactie, o atitudine ofensiva, care este conditionat de necesitatea aplicarii lui rapide, în perioada imediat urmatoare declansarii crizei, astfel încât sa se opuna reactiei mediului în care compania îsi desfasoara activitatea. O reactie ostila la adresa companiei poate adânci criza, efectele acesteia devenind mult mai greu de suportat, supravietuirea companiei devenind incerta.

O combinare a celor doua tipuri de comportament poate crea sinergia necesara depasirii situatiei de criza cu repercusiuni cât mai reduse.

Dar ce poate face o companie pentru a gestiona eficient o criza?

În primul rând, sa admita ca o astfel de stare poate sa apara si apoi sa-si creeze un sistem de gestionare eficienta a crizei. Asa cum orice firma responsabila si-a creat un sistem de management al riscurilor, la fel de bine se impune crearea unui sistem de management al crizei. În cadrul managementului de criza exista doua etape fundamentale: preventia si corectia. Preventia este caracteristica crizelor care au la origine, de regula, cauze interne. Aceasta presupune în special existenta procedurilor interne de control si sesizare a disfunctionalitatilor, a unui cod de conduita pentru angajati, profesionalizarea managementului executiv al companiei, în scopul prevenirii aparitiei situatiilor de criza. Corectia intervine îndeosebi atunci când criza este generata de cauze externe.

Este aproape imposibil sa previi situatiile de criza cu sursa exogena, însa este fundamental sa corectezi efectele acestora. Corectia intervine si în cazul crizelor generate de cauze interne, pentru reducerea consecintelor.

Conditia stricta pentru gestionarea eficienta a unei crize, în sensul unei reactii rapide a companiei, o reprezinta existenta unui plan de actiuni la criza, în cadrul caruia sa se regaseasca modul de actiune pentru diferite tipuri de situatii dificile, la nivelul managementului si al angajatilor, comportamentul acestora si, în general, modul de organizare interna pentru o reactie rapida, completa si eficienta.

Tratate corect, efectele negative ale crizelor pot fi minimalizate, pierderile suferite de companie putând fi tinute sub control, în conditii de acceptabilitate.

Ca studiu de caz, pentru reflectie, sa ne gândim cum au actionat companiile în situatiile de criza produsa de atacurile de la 11 septembrie 2001, în special cele din domeniul aviatic si turism sau din domeniul cresterii pasarilor si comercializarii carnii de pasare, în perioada 2005-2006, cu ocazia aparitiei gripei aviare.

Astept, pe adresa de e-mail a redactiei, comentariile dvs. în legatura cu cele doua situatii ale studiului de caz, iar într-un numar viitor vom analiza aceasta problematica, pentru a trage concluziile necesare îmbunatatirii managementului propriu de criza la nivelul companiilor pe care le reprezentam.