Gestiunea financiar-bancară în economia de piață

CAPITOLUL I. Introducere

Din cele mai vechi timpuri, de-a lungul diverselor forme de organizare dar mai ales într-o economie de piaţă tranzacţiile sunt foarte numeroase şi se desfăşoară fie la iniţiativa persoanelor fizice, a persoanelor autorizate sau a agenţiilor economici.

Pentru bunurile şi serviciile cumpărate, inclusiv pentru instrumente financiare se plătesc bani fie fizic, sub formă de monedă, fie sub formă de depozite menţionate în bănci. Numeroşi participanţi într-o economie de piaţă – persoane fizice, agenţi economici din economia reală şi speciali cei care îşi desfăşoară activitatea în pieţele financiare.

Mijlocul tradiţional şi cel mai direct folosit este utilizarea numerarului (monedă şi bancnotă). În descărcarea de o obligaţie de plată prin utilizarea numerarului decontarea este individuală şi imediată. Pentru plăţile cu o valoare mică care se efectuează chiar în momentul în care tranzacţia este încheiată, numerarul (monezile şi bancnotele) rămân cel mai convenabil instrument de efectuare a acestor operaţiuni. Se estimează că cel mai mult de 80% din toate tranzacţiile de detaliu sunt plătite în numerar, ceea ce în termeni valorici reprezintă o proporţie mult mai mică.

Deşi au loc numeroase tranzacţii cu şi fără numerar în afara sistemului bancar ca valoare şi importanţă tranzacţiile se desfăşoară în cadrul organizat, în bănci şi alte instituţii financiare.Cadrul organizatoric specific economiei de piaţă impune în mod necesar existenţa unui aport bancar adecvat.

În privinţa numerarului, Banca Naţională României asigură emisiunea regulată de numerar(bancnote şi monede metalice), în nevoia satisfacerii nevoii de numerar a ţării, efectuează operaţiuni de plăţi şi încasări dintre instituţii de credit care influenţează în diverse măsuri comportamentul cu numerar al populaţiei(pesoane juridice şi fizice)şi implicit a băncilor.

Mi se pare că sistemul bancar românesc este foarte bine structurat şi puternic din punct de vedere economic. În urma unui studiu aprofundat efectuat asupra diverselor materiale căutate pe Internet sau Biblioteca Danubius, am conceput aceste referat care are un grad mediu de originalititate. Am studiat diverse interviuri realizate de Guvernatorul Băncii Naţionale Române, activităţile acestei instituţii şi nu numai şi am efectuat studii de comparaţie între anii precedenţi şi anul 2009.

CAPITOLUL II. Sectorul financiar bancar din România. Rolul şi funcţiile BNR.

Banca Naţională a României are un rol intrinsec în menţinerea stabilităţii financiare, date fiind responsabilităţile ce rezultă din dubla sa ipostază de autoritate monetară şi prudenţială. Atribuţii subsumate obiectivelor de stabilitate financiară sunt exercitate atât prin reglementarea şi supravegherea prudenţială a instituţiilor aflate sub autoritatea sa, cât şi prin formularea şi transmiterea eficientă a măsurilor de politică monetară şi supravegherea funcţionării în condiţii optime a sistemelor de plăţi şi decontări de importanţă sistemică. Totodată, este necesară identificarea riscurilor şi vulnerabilităţilor întregului sistem financiar, în ansamblul său şi pe componentele sale, deoarece monitorizarea stabilităţii financiare este preventivă. Apariţia şi dezvoltarea unor disfuncţionalităţi, precum evaluarea incorectă a riscurilor şi ineficienţa alocării capitalului, pot afecta stabilitatea sistemului financiar şi stabilitatea economică.

Funcţiile BNR

- elaborarea şi aplicarea politicii monetare şi a politicii de curs de schimb;

- autorizarea, reglementarea şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit, promovarea şi monitorizarea bunei funcţionări a sistemelor de plăţi pentru asigurarea stabilităţii financiare;

- emiterea bancnotelor şi a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul României;

- stabilirea regimului valutar şi supravegherea respectării acestuia;

- administrarea rezervelor internaţionale ale României

Atribuţiile BNR:

- elaborarea şi aplicarea politicii monetare şi a politicii de curs de schimb;

- autorizarea, reglementarea şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit, promovarea şi monitorizarea bunei funcţionări a sistemelor de plăţi pentru asigurarea stabilităţii financiare;

- emiterea bancnotelor şi a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul României;

- stabilirea regimului valutar şi supravegherea respectării acestuia;

- administrarea rezervelor internaţionale ale României.

Indicatori de analiză ai sectorului bancar

Problemele de lichiditate bancară se suprapun peste cerinţele care vizează rezervele minime obligatorii, folosite de către BNR pentru realizarea politicii monetare în funcţie de evoluţiile economice conjuncturale.

Sistemul de indicatori de lichiditate bancară, prevăzuţi de normele BNR sunt:

- indicatorul de lichiditate(RLI) calculat ca un raport între lichiditatea efectivă(LE) şi lichiditatea necesară(LN):

> 1 excedent de lichiditate

RLI = = 1 lichiditate

< 1 ilichiditate

Lichiditatea efectivă se determină prin însumarea, pe fiecare bandă de scadenţă, a activelor bilanţiere şi a angajamentelor primite evidenţiate în afara bilanţului.

Lichiditatea necesară se determină prin însumarea, pe fiecare bandă de scadenţă, a obligaţiilor bilanţiere şi a angajamentelor date evidenţiate în afara bilanţului.

Benzile de scadenţă pentru angajamentele primite şi pentru angajamentele date sunt:

1) sub o lună;

2) între o lună şi trei luni;

3) între trei şi şase luni;

4) între şase şi douăsprezece luni;

5) peste douăsprezece luni.