Gestiunea Financiara, Aprovizionare, Desfacere, Stocuri

Locul gestiunii financiare în sistemul de gestiune al întreprinderii

În calitate de proprietari ai firmei, acţionarii deţin autoritatea supremă şi controlul activităţii firmei. Imediat sub acţionari se află consiliul de administraţie, care este ales de către acţionari. Acţionarii au dreptul (puterea) de a înlocui membrii consiliului de administraţie ale căror rezultate sunt considerate nesatisfăcătoare. Consiliul de administraţie numeşte preşedintele firmei şi trasează liniile directoare în ceea ce priveşte managementul firmei. Dacă responsabilii numiţi de către consiliu nu-şi îndeplinesc corespunzător datoria, aceştia pot fi înlocuiţi.

Managementul financiar este doar unul dintre aspectele ce privesc activitatea firmei, marketingul şi producţia fiind alte două aspecte. împreună ele trebuie să coopereze eficient pentru ca firma în ansamblu să fie eficientă.

Între domeniile marketing, finanţe, producţie există numeroase interdependenţe. De exemplu, pentru a determina nivelul producţiei, managerul producţiei trebuie să primească informaţii de la departamentul marketing privind nivelul aşteptat al vânzărilor. Iar pentru a determina nivelul vânzărilor, directorul comercial trebuie să colaboreze cu managerul financiar pentru a determina cea mai potrivită politică comercială a firmei. Numeroase aspecte ale activităţilor interdepartamentale necesită ca managerii din diferite arii funcţionale să fie familiarizaţi cu activităţile din alte departamente şi arii funcţionale.

Pe de o parte, gestiunea financiară are o tehnică proprie, ceea ce face să i se recunoască o anumită autonomie de decizie. Pe de altă parte, deciziile luate de celelalte domenii de gestiune atrag consecinţe în plan financiar, deoarece ele presupun resurse şi necesităţi financiare, presupun încasări şi plăţi. în consecinţă, gestiunea financiară este sub influenţa ansamblului deciziilor privind gestiunea, ea reacţionează la măsurile de tot felul luate în întreprindere, pentru că aceste măsuri au consecinţe în plan financiar. Dar ea trebuie în plus să se angajeze în acţiuni de adaptare, corelându-se cu proiectele celorlalte funcţii de gestiune, pentru a asigura respectarea de către întreprindere a constrângerilor financiare majore.

Modurile de încadrare a gestiunii financiare în cadrul organizării întreprinderii sunt multiple şi exprimă, în acelaşi timp, caracteristici istorice (competenţele iniţiale ale fondatorilor şi ale înalţilor responsabili) şi exigenţe proprii ale întreprinderii. Reuşita încadrării gestiunii financiare în structura organizatorică a întreprinderii depinde de respectarea a trei condiţii fundamentale:

• structura organizatorică trebuie să exprime recunoaşterea autonomiei şi a competenţelor tehnice proprii finanţelor întreprinderii;

• structura organizatorică trebuie să comporte procedee sau mecanisme intime de coordonare, de negociere şi de arbitraj între gestiunea financiară şi celelalte funcţiuni, consumatoare de resurse sau generatoare de resurse pentru întreprindere;

• structura organizatorică trebuie să aibă grijă ca relaţiile cu partenerii financiari externi (bancheri, operatori bursieri, acţionari) să fie întreţinute de responsabili a căror competenţă, autonomie şi nivel ierarhic să fie adaptate situaţiei întreprinderii.

Se poate spune că gestiunea financiară constituie un ansamblu de metode de analiză şi de instrumente de lucru care permit întreprinderilor şi altor organizaţii să îşi asigure o încadrare eficientă în mediul lor financiar.

Obiectul de studiu al gestiunii financiare a firmei

Orice agent economic trebuie să stabilească relaţii comerciale cu alte persoane fizice sau juridice. Aceste relaţii comerciale presupun dezvoltarea fluxurilor materiale (de bunuri materiale sau nemateriale) precum şi fluxuri financiare, care de cele mai multe ori (în condiţiile în care ele însele nu reprezintă obiectul tranzacţiilor) au rolul de a stinge angajamente generate de fluxurile materiale. Acesta reprezintă principalul motiv pentru care firmele evoluează într-un spaţiu numit mediu financiar.

Spaţiul financiar oferă firmei instrumente şi posibilităţi de acţiune specifice, dar o supune şi unor constrângeri deosebite. Obiectul gestiunii financiare sau al finanţelor întreprinderii se poate defini prin raportarea la oportunităţile şi constrângerile determinate de mediul financiar.

Problematica gestiunii financiare şi conţinutul său tehnic sunt în strânsă legătură cu contextul intern şi cu cel extern. În aceste condiţii apare necesară evidenţierea aspectelor identificate de teoria şi practica financiară, dar şi a aspectelor conjuncturale şi locale proprii unui anumit tip de firmă şi unui anumit context naţional sau regional.

O firmă de orice fel, trebuie să abordeze probleme de gestiune financiară de fiecare dată când efectuează sau are în vedere o operaţiune care implică achiziţionarea, deţinerea sau cesionarea de bani sau de titluri financiare, în consecinţă, orice întreprindere care face parte dintr-o economie în care există o circulaţie a banilor sau a altor creanţe, e confruntată cu oportunităţi şi constrângeri financiare şi trebuie să-şi pună la punct proceduri adecvate de gestiune financiară.

Factorii de influenţă ai gestiunii financiare ai unei firme sunt:

• stadiul şi formele de dezvoltare ale sistemului financiar naţional sau internaţional;

• natura şi diversitatea instrumentelor, instituţiilor şi mecanismelor;

• caracteristicilor proprii întreprinderii şi caracteristicilor inerente sistemului financiar.

Conţinutul gestiunii financiare poate fi abordat într-un mod mai riguros făcând referire la obiectul său, la sarcinile fundamentale care-i revin şi la răspunderile operaţionale încredinţate diferiţilor specialişti din domeniul finanţelor.

Figura 1. Conţinutul gestiunii financiare a întreprinderilor