Globalizarea

Globalizarea este termenul întrebuințat pentru a descrie un proces multicauzal care are drept rezultat faptul că evenimente care au loc într-o parte a globului au repercusiuni din ce în ce mai ample asupra societăților și problemelor din alte părți ale globului.

Nu există o definiție a globalizării într-o formă universal acceptată și, probabil, nici definitivă. Motivul rezidă în faptul că globalizarea subinclude o multitudine de procese complexe cu o dinamică variabilă atingând domenii diverse ale unei societăți. Ea poate fi un fenomen, o ideologie, o strategie, sau toate la un loc.

Globalizarea este termenul modern folosit la descrierea schimbărilor în societăți și în economia mondială, care rezultă din comerțul internațional extrem de crescut și din schimburi culturale. Descrie creșterea comerțului și a investițiilor datorită căderii barierelor și interdependenței dintre state. În context economic, este des întâlnită referirea, aproape exclusivă, la efectele comerțului și, în particular, la liberalizarea comerțului sau la liberul schimb.

Globalizarea apare definită diferit în opinia unor analiști ai fenomenului. Astfel,

Schimnuitov consideră “ dincolo de milioane de cuvinte folosite pentru a descrie globalizarea, avem datoria de a recunoaște că ne aflăm în fața unui colonialism modern”

Martin Allrow - “ globalizarea se referă la toate acele procese prin care popoarele lumii sunt încorporate într-o singură societate mondială, societatea globală.”

Anthony Gidees - “ globalizarea poate fi definită ca intensificarea relațiilor sociale în lumea întreagă care leagă într-o asemenea măsura localitațile îndepartate, încît evenimentele care au loc sunt privite prin prisma altora similare, petrecute la multe mile depărtare și invers.“

Emanuel Richter - “globalizarea este rețeaua globală care a adunat laolaltă comunitați pe această planetă, altadată dispersate și izolate , într-o dependență mutuală și o unitate ale unei singure lumi “.

“Cucerită de piaţă, dopată de televiziune, sport sau internet, lumea globalizată trăieşte în acelaşi timp pe fondul unei crize generale a sensurilor vieţii, un dezastru cultural şi educaţional global, simptom îngrijorător, dar sigur, al barbarizării societăţii viitorului.

Cultura tradiţională a societăţilor dispare sau se preface în spectacol şi marfă cultura umanistă e eliminată tot mai mult de tehno-ştiinţa invadatoare şi transformată într-o pseudo-ştiinţă. Omul mondial sau globalizat, omul centrat doar economic, riscă să devină omul atomizat care trăieşte numai pentru producţie şi consum, golit de cultură, politică, sens, conştiinţă, religie şi orice transcendenţă. Probabil acesta este ultimul stadiu în evoluţia umanităţii sau “ultimul om”. În ciuda tuturor acestor avertismente nu putem evita sau elimina globalizarea.”

Dimensiunile globalizării

Atunci când diferenţiem dimensiunile este important să observăm că acestea nu pot fi delimitate în mod clar una ce cealaltă. Astfel pentru a numi doar un exemplu problemele globale legate de mediu nu pot fi cercetate Această reţea globală nu numai la nivelul actorilor, ci şi la cel al domeniilor tematice reprezintă una dintre particularităţile globalizării.

Diferitele dimensiuni formează împreună cu “globalizarea” mulţimi de intersecţie diferite. Este important de văzut ce anume poate fi subordonat conceptului de globalizare, acesta neepuizându-se în nici un caz în procesele economice, chiar dacă globalizarea economică poate fi un punct de start şi o forţă motrice semnificativă. La fel de important este şi faptul că trebuie să înţelegem că nu totul face parte din procesul de globalizare şi că nu totul este determinat în mod decisiv de acesta.

Pentru că şi globalizarea are limite. Trebuie să ţinem cont de acest lucru. Pe de o parte, vorbim de mulţimi de intersecţie de dimensiuni diferite, pe de cealaltă, de un concept de forţă, utilizat în toate domeniile. Pentru a-i putea determina limitările, trebuie să ne distanţăm de toate acestea

Dimensiunea economică

Dimensiunea economică se afla de cele mai multe ori pe primul loc (creşterea enormă a comerţului şi a investiţiilor directe, globalizarea pieţelor financiare, producţie integrată la nivel trans-naţional, corporaţii trans-naţionale, competiţie la nivel local între state şi regiuni, sfârşitul economiilor naţionale).

De multe ori, acestor procese li se pune în mod greşit eticheta de „globalizare“, acestea limitându-se în general la nordul Americii, la Europa şi sud-estul Asiei (Japonia), adică la aşa-numita triadă.