Globalizarea în spațiul european

Cap. I Introducere

Procesul de globalizare a economiei mondiale, a început la mijlocul anilor '80, a căpătat noi valenţe şi adepţi în deceniul '90 şi continuă în prezent să se manifeste cu putere deşi are de înfruntat concepţii regionaliste şi naţionaliste.

Într-un sens larg, procesul de globalizare economică, poate fi definit ca fiind procesul dinamic al creşterii interdependenţelor dintre statele naţionale, ca urmare a extinderii şi adâncirii legăturilor dintre acestea şi variate sfere ale vieţii economice, politice, sociale şi culturale.

Abordată din punct de vedere economic şi financiar, globalizarea poate fi definită drept întărirea şi lărgirea legăturilor dintre economiile naţionale pe piaţa globală a bunurilor, serviciilor şi mai ales a capitalurilor.

Globalizarea a devenit un proces obiectiv, implacabil, care se desfăşoară cu o viteză adeseori ameţitoare, cuprinzând în sfera sa cvasitotalitatea statelor lumii. Sub aspect strict economic, al eficienţei alocării şi utilizării resurselor, globalizarea economică apare ca un fenomen raţional, de natură să furnizeze un volum mai mare de bunuri şi servicii cu resurse tot mai puţine.

Cap. II. Globalizarea

Factori precum progresul tehnologic, costurile scăzute de transport şi liberalizarea în interiorul Uniunii Europene şi în alte ţări terţe au condus la creşterea fluxurilor comerciale şi a investiţiilor străine între ţări. Acest aspect are consecinţe importante asupra funcţionării economiei UE. Fenomenul globalizării, deşi reprezintă o sursă de mari beneficii şi oportunităţi, implică faptul că Europa trebuie să facă faţă unei concurenţe acerbe, atât din partea unor economii cu costuri scăzute, cum sunt cele ale Chinei şi Indiei, cât şi din partea unor economii inovatoare, cum este cea a Statelor Unite .

Creşterea integrării economice la nivel internaţional, cunoscută, în general, sub numele de globalizare, oferă multe oportunităţi. Întreprinderile din UE dobândesc mai uşor acces la noi pieţe aflate în expansiune , la surse de finanţare şi la resurse tehnologice. Consumatorii de pe teritoriul UE se pot bucura de o mai mare varietate de produse, la preţuri mai mici. Acest lucru deschide perspectiva unor potenţiale câştiguri semnificative în favoarea Uniunii, în termeni de creştere a nivelului de productivitate şi de salarii reale. Comisia Europeană estimează că aproximativ o cincime din creşterea nivelului de trai în Europa celor 15, în ultimii 50 de ani, se datorează fenomenului globalizării. Acesta este motivul pentru care UE s-a pronunţat cu hotărâre în favoarea unei mai mari deschideri economice. Politica sa comercială a reprezentat un instrument important al orientării către liberalizarea comerţului mondial.

Cu toate acestea, publicul asociază adesea globalizarea cu disponibilizările şi cu presiunile negative la care sunt supuse salariile şi condiţiile de muncă. Aceste nelinişti se bazează pe teama că o mai mare concurenţă din partea ţărilor care practică salarii mai mici exercită o prea mare presiune asupra producătorilor şi forţei de muncă locale, putând avea ca rezultat închiderea completă sau parţială a fabricilor din ţară şi relocarea lor peste hotare. Deşi aceste temeri nu sunt noi, ele par să se fi agravat odată cu afirmarea Chinei şi a Indiei pe scena comerţului mondial. Utilizarea tehnologiei informaţiei pe scară largă erodează din ce în ce mai mult frontierele dintre ceea ce poate şi ceea ce nu poate fi comercializat.