Globalizarea Piețelor Financiare

Existenţa societăţii presupune, actualmente, desfăşurarea vieţii într-un ritm accelerat, în care schimbările survenite la nivel mondial au influenţat într-un mod determinant raporturile sociale, economice şi politice, aceste trei aspecte aflându-se într-o relaţie de interdependenţă tocmai prin prisma accentului care se pune în exercitarea unei influenţe mutuale. Situaţia globală din ultimii ani, deşi a pornit de la un aspect de ordin economic/financiar, a transcens treptat de la o criză economică la una politică cât şi la una socială, crize între care există vădite interconexiuni, relaţii caracterizate prin numeroase moment de simetrie de-a lungul evoluţiei lor. Factorul economic în ultimul timp s-a reliefat ca un aspect fundamental, atât la nivel practic cât şi teoretic, idee menţinută în fundamentarea oricărei decizii de nivel politic, social şi chiar şi cultural, primordialitatea bazelor economice constituind o idee elementară, punându-se astfel în valoare ideea globalizării pieţelor financiare, ideea acestui eseu.

Concept complex, multilateral, globalizarea reprezintă unul dintre subiectele cele mai dezbătute, cu diverse semnificaţii şi consecinte, de aceea încercarea de definire a acestei noţiuni constituie o dificultate. Având în vedere plurivalenţa globalizării, conturarea elementului în sine trebuie să se realizeze pe baza conţinuturilor sale, încercând totodată oferirea unei viziuni clare şi precise în privinţa acestuia, încercând sau nu, o distanţare de unele opinii cu privire la globalizare, precum “o procedură ce permite celor puternici să profite din plin de cei slabi” sau chiar distanţarea de un fenomen economic şi politic, fiind considerată “cea mai dramatică mutaţie pe care specia umană a cunoscut-o în istorie” . Economia ca şi activitate a luat forma unei construcţii, a unei îmbinării participative la un ansamblu de elemente constituit din sisteme de relaţii ale unitaţilor economice, reprezentând toate economiile naţionale. Aducând în atenţie dimeniunile globalizării, ceea ce este esenţial de menţionat este faptul că, oricare dintre aceste sectoare ar fi aduse în atenţie în detrimentul celorlalte, nu este relevant pentru că dimensiunile globalizării, mai exact, cea economică, a mediului, socială, culturală şi politică sunt legate între ele. Dubla realitate a globalizării economiei aduce în atenţie atât caracterul de ordin internaţional al pieţelor de bunuri şi de factori de producţie, cât şi naşterea şi multiplicarea firmelor, mai ales ale celor industriale, a căror activitate se desfăşoară la nivel mondial. Conceptul în sine a atras după sine multe controverse, fiind subiectul dezbaterilor publice în mod constant, existând specialişti care consideră că “extinderea sistemului comercial mondial a creat o bogaţie extraordinară şi că deschiderea pieţelor din ţările bogate pentru importurile din ţările sărace ar anula pericolul ca mondializarea să agraveze săracia şi inegalitatea” , alţii în schimb punând accentul pe faptul că ceea ce va însemna mondializarea va fi o constrângere în faţa legilor comerţului.

Punând accentul pe aspectul cel mai important al eseului şi anume globalizarea pieţelor financiare, putem vorbi despre o legătură şi o condiţionare reciprocă sporită şi în acelaşi timp o înglobare a diferitelor economii din lume. Opiniile diverse în privinţa globalizării pieţelor de capital oscilează fie în direcţia recunoaşterii acesteia ca un început al sfîrşitului pentru economiile naţionale, fie în direcţia recunoaşterii a fi un rău indispensabil, de care este în cele din urmă nevoie pentru că determină creşterea competiţiei, evoluţia comerţului şi implicit a investiţiilor directe, remarcând faptul că, cauza şi în acelaşi timp impulsul globalizării este reprezentat de disproporţiile şi deosebirile existente între capacităţile de evoluţie ale diferitelor pieţe.

Domeniul finanţelor este unul dintre domeniile în care capitalismul a avut o influenţă majoră, mobilitatea capitalului neconstituind un fenomen nou, deoarece încă din Evul Mediu a facilitat realizarea transferurilor. După anul 1945 evoluţia finanţelor la nivel internaţional cunosc particularităţi distincte, problemele generate de primul şi cel De-al Doilea Razboi Mondial referitoare la incapacităţile de plată a dus la administrarea unui sistem financiar complex de către instituţiile de la Bretton Woods, de menţionat fiind faptul că în urma celui De-al Doilea Război Mondial, tranzacţiile internaţionale de capital erau controlate riguros de cea mai mare parte din state. În ideea existenţei unui mediu definit prin restricţionarea fluxurilor de capital privat au fost create instituţii, tocmai pentru a înlesni, facilita comerţul internaţional şi investiţiile, mai exact au fost concepute Fondul Monetar Internaţional, cunoscut ca FMI şi Banca Mondială. Pieţele financiare off-shore, mai exact acele centre în care atât legislaţia economică şi fiscală înfăţişează beneficii, situaţii favorabile importante pentru fondurile de plasament, au cunoscut o evoluţie accelerată, aspect datorat şi crizei petrolului din anul 1973, observându-se de asemenea şi faptul că încet erau aplanate verificările asupra mişcărilor de capital. În decursul anilor următori se constată o dezvoltare promptă a mişcărilor internaţionale de capital, în decursul anilor ’90 în urma colapsului imperiului sovietic, pieţele financiare reuşind să se transforme în pieţe financiare globale în adevaratul sens al cuvântului. Ţările în curs de dezvoltare au fost extrem de afectate în anii ’90 în urma numeroaselor crize financiare, printre principalele fenomene regăsindu-se degradarea bruscă a valorii internaţionale a monedei naţionale, dificultăţi în finanţarea datoriei externe publice sau private, falimente în masă de bănci şi intreprinderi, recesiune şi creştere a şomajului şi nu în ultimul rînd panică pe piaţa de capital. Exemple elocvente au fost înregistrate asupra economiei mexicane în 1994 – 1995, ţările în curs de dezvoltare din Asia în 1995 – 1997, Rusia şi Bulgaria în 1998, Argentina în 2002. Bazându-ne pe exemplul oferit de ţările dezvoltate şi de îndemnurile perseverente ale oraganizaţiilor internaţionale, printre care şi cele două instituţii menţionate mai sus, respectiv FMI şi Banca Mondială, în ultimii douăzeci de ani, majoritatea ţărilor aflate în curs de dezvoltare şi-au modificat substanţial modul de finanţare în cadrul domeniului productiv, acest lucru ţinând cont de faptul că “finanţarea directă de stat s-a redus şi a fost înlocuită treptat cu finanţarea privată, prin intermediul unui sector bancar proaspăt privatizat şi prin piaţa de capital, unde firmele pot să colecteze fonduri direct de la investitori (naţionali sau străini) prin emitere de acţiuni şi obligaţiuni.”