Globalizarea - Proces Reversibil sau Ireversibil

Nu exista o definitie a globalizarii intr-o forma universal acceptata, si probabil nici definitiva. Motivul rezida in faptul ca globalizarea subinclude o multitudine de procese complexe cu o dinamica variabila atingand domenii diferite ale unei societati. Ea poate fi un fenomen, o ideologie, o strategie, sau toate la un loc.

Thomas Friedman

Autorul lucrarii "The Lexus and the Olive Tree: Understanding Globalization"

„Globalizarea este integrarea la nivel mondial a pietelor financiare, statelor natiune si a tehnologilor in cadrul unei piete libere capitaliste la o scara nemaintilnita pana in prezent.”

Keith Porter

Director de comunicatii si producator de emisiuni radio pentru Stanley Foundation, SUA

„Oameni pe intreaga planeta sint mai conectati intre ei ca niciodata inainte. Informatiile si banii circula mai repede ca niciodata. Bunuri si servicii produse intr-un loc din lume sint din ce in ce mai disponibile in toate partile lumii. Calatoriile internationale sint mai frecvente. Comunicatiile internationale sint un lucru obisnuit. Acest fenomen a fost intitulat globalizare”

Fondul Monetar International

„Globalizarea economica este un proces istoric, rezultatul inovatiilor si al progresului tehnologic. Se refera la cresterea continua a integrarii economiilor lumii, datorata in special fluxurilor comerciale si financiare.Termenul se refera de asemenea la miscarile de populatie(forta de munca) si cunostinte(tehnologie) peste granite.”

David Held si Anthony McGrew

Profesori universitari de stiinte politice, Anglia

„Globalizarea poate fi conceputa ca un proces(sau ansamblu de procese) care cuprind transformarea intr-o organizare spatiala a relatiilor sociale si tranzactiilor, exprimata prin fluxuri transcontinentale sau inter-regionale si retele de activitati, interactiuni si putere.”

Tema tulbure,globalizarea a prins in cutele ei studii dintre cele mai diverse.

Situatia speciala creata de acest subiect,fierbinte si pentru teorie si pentru decizia politica,se datoreaza faptului ca globalizarea a fost vazuta ca o continuare nedorita a fenomenelor care vin sa strice comoditati si reguli,sa amestece faze de ambientare sociala a unor trepte de civilizatie sau pur si simplu sa schimbe o epoca si ordinea sa atinsa cu greutate.

O intensa dezbatere de idei pe marginea posibilitatii crearii unei noi ordini sociale si culturale globale este astazi alimentata de o serie de factori, in special politici si economici. Intre acestia se numara eliberarea tarilor est-europene de totalitariasm, democratizarea (chiar temporara) a lumii a treia, liberalizarea economica mondiala si explozia retelelor de telecomunicatii. Desi multi accepta globalizarea in termeni generali, putini sunt de acord cu semnificatia ei. In mare, dezbaterea se poarta intre optimisti si pesimisti. Primii vad sosirea noii ordini globale pe urmele Internetului, ca o noua parousia a Omului Tehnologic. Cei de pe urma vad in globalizare o forma de Armagedon Rece, in care corporatiile multinationale isi dau arama pe fata, pregatind confruntarea finala cu nevoiasii lumii.Problema este insa ca dincolo de retorica se ascund anxietati si sperante reale legate de ceea ce ar putea sa faca (bun sau rau) globalizarea pentru noi.

Oricât de paradoxal ar părea, într-o lume în care cuvântul „globalizare” este pe buzele tuturor si este considerat, pe rând, chintesenta răului universal dar si panaceul acestuia, există atât abordări care argumentează universalitatea si ireversibilitatea globalizării, cât si unele care afirmă că, de fapt, globalizarea nu există, fiind un „mit”fără acoperire în realitate.

Globalizarea inchide un capitol al civilizatiei,unul lung,poate echivalent cu umanizarea,si deschide altul cu totul superior,in care omul si societatea isi vor gasi si manifesta pe deplin esenta lor,reprezentata de creatia pozitiva.

Puţine expresii ale globalizării sunt atât de vizibile, larg răspândite şi pătrunzătoare ca

proliferarea mondială a mărcilor de consum comercializate la scară internaţională, ascensiunea

simbolurilor şi artefactelor culturii populare şi comunicarea simultană de evenimente, cu ajutorul

transmisiunilor prin satelit, către milioane de oameni de pe toate continentele. “Simbolurile cele

mai cunoscute ale globalizării sunt McDonald,Coca-Cola, Madonna şi ştirile de le CNN. Oricare ar fi semnificaţia cauzală şi practică a acestor fenomene, fără îndoială că una dintre cele mai direct percepute si traite forme ale globalizării este cea culturală”. Trecem aşadar de la “o lume în care predomina izolarea culturală la o lume în care domină factorii interculturali, de la o eră caracterizată de autonomia culturală a grupurilor izolate,tradiţionale la o eră a generalizării interrelaţiilor şi comunicaţiilor”. Epoca noastră are marele privilegiu istoric de a trece de la o lume a civilizaţiilor izolate, bazate într-o oarecare masură pe spaţii şi timpuri diferite, la o lume unică, ce este caracterizată de acelaşi spaţiu (piaţa mondială) şi de acelaşi timp (sincronicitatea tuturor evenimentelor), de naşterea unei comunicări şi a unei comunităţi mondiale. Comunitatea a precedat întotdeauna comunicarea; aceasta din urmă s-a constituit, mai întâi în interiorul grupului: indivizi vorbind aceeaşi limbă, împărtăşind aceeaşi religie, aceleaşi valori, aceeaşi istorie, aceleaşi tradiţii, aceeaşi memorie. Astăzi însă observăm trecerea de la o planetă a civilizaţiilor închise la o lume deschisă tuturor oamenilor prin călătorii şi prin mass-media.

Si totusi globalizarea trezeste spaime.Se spune ca economia globalizata scoate inevitabil din circulatie circa 80% din populatie,care nu-si mai poate obtine veniturile dintr-o activiate economica.

20% din populatia apta de munca ar fi suficienta in secolul urmator pt a asigura avantul economiei mondiale.O cincime din cei ce vor cauta de lucru vor fi de ajuns pentru a produce toate marfurile si serviciile de inalta calitate pe care si le poate permite societatea mondiala.Acesti 20% vor participa activ la viata,la castig si consum,indiferent in ce tara.Unul sau doua procente s-ar mai putea adauga.

Dar ce se va intampla cu ceilalti?80% dintre cei ce doresc sa munceasca vor ramane fara slujbe?”Desigur cele 80 de procente se vor zbate in dificultati uriase”;spune americanul Jeremy Rifkin,autorul cartii “Sfarsitul muncii”.Pb viit este”to have lunch or be lunch”.

Mai degraba face cariera expresia “tittyainment”. “Tittyainment” ar fi o combinatie intre “entertainment” si “tits”,cuvant folosit in jargonul american pentru sani si care in acest context se refera la laptele unei mame care alapteaza.Se spune ca prin aceasta mixtura intre un divertisment narcotizant si o indestulare stomacala,populatia frustrata de pe glob ar putea fi tinuta intr-o buna dispozitie.

Modelul mondial al viitorului urmeaza formula 20 versus 80.Societatea unei singure cincimi se apropie.O societate in care marginalizatii trebuie sa fie multumiti cu tittyainment.Este cumva totul o nemasurata exagerare?