Globalizarea și România

ASPECTE GENERALE ALE GLOBALIZARII

Unii cred ca globalizarea este un fenomen nou, insa ea se intampla de vreo 300 de ani, de pe la inceputul epocii industriale. Primele semne au fost aparitia comertului international si a primelor burse de marfuri, raspandirea tiparului si accesul mai facil la informatii din “biblioteca umanitatii”, care altadata erau transmise doar prin viu grai din generatie in generatie. Apoi au urmat calea ferata, telegraful, ziarele populare si primele institutii internationale, in secolul XIX.

Procesul de globalizare a accelerat substantial in ultimele decenii, ajungand la o crestere exponentiala dupa aparitia telefoniei mobile, a internetului, a transportului aerian low-cost si a numeroaselor organisme si companii transnationale. Astfel, trebuie sa admitem ca globalizarea este un fenomen inevitabil si firesc ce face parte din evolutia normala a omenirii.

Exista unele controverse legate de acest proces. Ca intotdeauna, presa a denaturat sensul fenomenului din dorinta de a crea conflicte. Cred ca este o mare prostie sa te opui globalizarii! E la fel de stupid ca si cum te-ai opune evolutiei tehnologice. Si ca sa-mi demonstrez punctul de vedere, secta Amish din Statele Unite refuza orice tehnologie moderna pentru ca dintotdeauna au trait in comunitati rurale izolate, dupa canoane medievale.

Pe de alta parte, nici propovaduirea globalizarii ca panaceu universal, care va rezolva toate problemele, dupa cum face Fondul Monetar International si Banca Mondiala, nu este o solutie. Orice viziune reductionista asupra realitatii simplifica mult prea mult complexitatea proceselor sociale, iar in domeniul economic si politic, aplicarea oarba a acestor principii duce la convulsii sociale, saracie si suferinta.

Globalizarea este un proces pozitiv. Libera circulatie contribuie la cresterea economica, pune in legatura culturi diferite si scade animozitatile intre popoare. Comertul liber genereaza crestere economica, competitivitate, eficienta si specializare sectoriala. Comunicatiile mondiale instantanee si transportul rapid scad distantele reale (calculate in timp), creand ideea apartenentei la un sat global, la o cultura universala; localul si regionalul devine doar un specific, un element distinctiv, dar nu total definitoriu pentru o persoana, iar planeta in totalitatea ei este pusa in prim plan. Accesul liber la informatii creste gradul de democratie si libertate. Posibilitatea de a calatori oriunde, de a lucra oriunde, de a comunica cu oricine, de face afaceri oriunde, a gasi orice informatie aduce enorma libertate pentru cetatenii planetei, avand toate perspectivele pentru a-si construi un viitor mai bun.

Dominatia intereselor corporatiste asupra celorlalte elemente ale sale reprezinta cea mai mare problema a globalizarii. Corporatiile multinationale, majoritatea rezidente in Statele Unite si tarile occidentale, fac in acest moment regulile in comertul international. Liberalizarea comertului din ultimele decenii nu a adus suficiente rezultate pozitive pentru majoritatea populatiei. Simtindu-se tradati, multi oameni apeleaza acum la forte extremiste, care lanseaza promisiuni populiste, inclusiv revenirea la restrictii comerciale.

Astazi sistemul functioneaza in felul urmator: de exemplu Statele Unite fac un acord de liber schimb cu China. Companiile mari din SUA isi relocheaza productia in China – pastreaza doar top managementul acasa, dau afara toti muncitorii, construiesc o fabrica peste ocean unde chinezii lucreaza pe salarii foarte mici, in conditii grele si genereaza poluare mult peste normele americane. Produsele ieftine astfel obtinute sunt vandute in State, unde firmele concurente dau si ele faliment, disponibilizand o multime de angajati. Cine castiga? Doar compania mare americana, managerii si actionarii acesteia si cativa moguli locali chinezi. Muncitorii americani pierd, pentru ca nu mai au loc de munca. Consumatorii americani pierd, desi au produse mai ieftine, dar nivelul lor de venit a scazut. Muncitorii chinezi pierd, pentru ca lucreaza din greu pe niste bani care abia le acopera subzistenta. Statul american si cel chinez nu castiga foarte mult, deoarece compania are grija sa-si ascunde profiturile prin inginerii financiare.

Ce solutii exista? Evident ca investitiile in tarile in curs de dezvoltare sunt benefice si nu trebuie descurajate, la fel cum nici comertul international nu trebuie ingradit. Coeziunea economica globala, convergenta dintre lumea a treia si occident trebuie incurajate! Modelul european este foarte bun in acest sens. Dar de ce functioneaza in Europa si in alte zone nu? Pentru ca in Uniunea Europeana se impun reguli, norme si standarde! U.E. nu este doar o asociatie economica, ci o federatie politica, care obliga membri sa respecte un set de principii comune.

Comertul liber trebuie dublat de standarde internationale. Un muncitor asiatic are dreptul la aceleasi conditii de munca ca unul occidental, la concedii, ingrijire medicala, un mediu sanatos de lucru, un sindicat Produsele trebuie sa fie supuse acelorasi controale riguroase, indiferent de locul unde sunt facute. Normele de poluare trebuie universalizate si ele. Regulile concurentei corecte (anti-monopolul, anti-trustul) trebuie “globalizate”. Daca o firma chineza ar functiona in acelasi mediu legislativ cu compania americana careia ii furnizeaza produse, abia atunci “jocul” ar avea reguli corecte. Atunci ar fi multumiti si muncitorii chinezi, si muncitorii americani, si consumatorii occidentali. As mai mentiona aici si incurajarea de catre politicieni a investiilor noi, de tip “greenfield”, in dauna delocalizarii companiilor occidentale.

Atacarea globalizarii dintr-o perspectiva neo-marxista, cum fac demonstrantii de pe la intalnirile organizatiilor internationale, nu este tocmai o reactive potrivita. Socialistii au fost primii care au avut idealuri universaliste, propunand cooperarea internationala, integrarea globala, libera circulatie, coeziunea economica. Doar pentru ca exista probleme cu globalizarea in forma actuala nu inseamna ca trebuie combatuta cu totul. Aceste inechitati pot fi corectate mult mai simplu din interiorul sistemului decat negand orice merit al acestuia.