Grecia

I. Evoluția integrării Greciei în Uniunea Europeană

Atitudinea Greciei față de Uniunea Europeană a cunoscut de-a lungul timpului diferite grade de distanțare, ceea ce a dovedit performanțe slabe ale Greciei pe plan politic și economic. De-a lungul timpului Grecia s-a văzut nevoită să solicite ajutor vestic pentru păstrarea independenței sau integralității teritoriale.

Pentru o mai strânsă legătură a Greciei cu vestul Europei, guvernul statului a cerut asocierea la Comunitatea Europeană în iunie 1959, însă un acord de asociere s-a încheiat în iulie 1961 și a intrat în vigoare în noiembrie 1962. Acest tratat obliga ambele părți să acorde tratament egal produselor lor, să-și armonizeze politicile agricole și să acționeze în comun pe plan social și economic pentru a duce spre o posibilă integrare a Geciei în viitor.

Din punct de vedere economic, Grecia nu părea atractivă pentru Comunitatea Europeană, dar în ciuda prezicerilor nefavorabile, în mai 1979 s-a semnat Tratatul de aderare, iar în ianuarie 1981 Grecia devine membru cu drepturi depline. De la intrarea sa în Comunitatea Europeană, poziția economică a avut de suferit și din cauza recesiunilor economice ale altor state, ajungând la un moment dat să reprezinte cea mai săracă țară a Comunității Europene, însă pe parcursul anilor ’90 situația Greciei s-a mai redresat ajungând ca în 2003 să se afle la conducerea Președenției Uniunii Europene.

Grecia a deținut statutul de membru asociat la comunitățile europene încă din 1962. Drumul său către aderarea la UE a fost blocat în 1967, când, printr-o lovitură de stat militară, a fost inlăturat guvernul democratic și s-a instaurat „regimul coloneilor”. Abia în 1964, o dată cu restabilirea regimului democratic, Grecia a reînceput să primească asistență economică și tehnică din partea Uniunii Europene. Deși Comisia Europeană își dăduse avizul negaiv privind aderarea Greciei, din cauza neîndeplinirii condițiilor economice necesare integrării, Consiliul de Miniștri nu a ținut cont de acest fapt și a aprobat candidatura, din această țară. Aceasta constituie precedentul care va sta și la baza aderarii statelor iberice la Uniunea Europeană.

De-a lungul timpului, Grecia a avut o relație tensionată cu Turcia și mai multe dispute teritoriale au izbucnit între cele două țări asupra unor insule din Marea Egee sau asupra divizării Ciprului. Pentru o lungă perioadă, din cauza conflictului cu Turcia, Grecia a fost țara Uniunii Europene cu cel mai mare procent din PIB destinat sectorului de apărare. Relațiile dintre cele două state s-au îmbunătățit considerabil după ce, în 1999 în ambele țări s-au produs cutremure devastatoare, iar Grecia și Turcia și-au acordat ajutor reciproc. Grecia susține aderarea Turciei la Uniunea Europeană, desi a fost dorința acesteia de a deveni membru pentru soluționarea problemei cipriote.

Grecia se află într-o relație delicată cu Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, căreia îi contestă dreptul de a folosi numele de Macedonia, susținând că astfel țara vecină ar impune implicit pretenții teritoriale asupra regiunii cu același nume din Grecia.

În ciuda progreselor economice și sociale pe care le-a produs integrarea europeană, și spre deosebire de Irlanda, Grecia nu se constituie într-o poveste de succes a Uniunii Europene. În 1980, PIB-ul Greciei reprezenta doar 58% din cel al mediei europene. În 2002, PIB-ul Greciei crescuse doar la 70%. Mai mult, în perioada de după aderare, deschiderea pieței a avut un impact negativ asupra economie grecești, din cauza neadaptării companiilor grecești, mai puțin competitive decât cele din alte state europene. Astfel, în 1991, PIB-ul Greciei scăzuse la 52% din media europeană.

Principalele beneficii ale apartenenței la Uniunea Europeană pentru Grecia constau în faptul că în această calitate a fost un beneficiar net de subsidii europene pentru demararea de proiecte de infrastructură, care contribuie pe termen mediu și lung la dezvoltarea economică a țării. De asemenea, apartenența la UE a reprezentat o importantă garanție pentru democratizarea țării.

Dintre statele UE Grecia este unul dintre cei mai importanți investitori europeni în zona Balcanilor. Sectoarele cu ponderea cea mai substanțială în economia greacă sunt turismul și transporturile navale. Grecia a contribuit la UE cu cea mai mare flotă comercială din lume (mai mult de 50% dintre navele comerciale ale UE navighează sub pavilion grec).

Corupția și eficiența scazută a administrației rămân probleme cu care Grecia continuă să se confrunte. În cadrul Uniunii, Grecia a provocat un scandal în momentul în care s-a aflat că rapoartele statistice privind economia greacă au fost falsificate, pentru a se îndeplini pe hârtie criteriile de convergență.

La 25 martie 1998, Comisia Europeană a analizat stadiul îndeplinirii criteriilor de convergență de către statele membre U.E. și a făcut propunerile referitoare la viitoarea configurație a U.M., pe baza raportului asupra stării de convergență. În Grecia, rata inflației a atins nivelul de 5,2%, superior nivelului de referință, avea un deficit bugetar excesiv, iar moneda grecească n-a participat la mecanismul de schimb.