Guvernanță Corporativă

International Contribution to Corporate Governance Concept

The Corporate Governance concept appeared and was developed in the last century, being influenced in time by economic environments based on family property, bank capital, institutional investors or public companies, environments energized by the prominent scandals that took place over time. Surprisingly, the same crisis moments had a beneficial effect in identifying the ways to improve the concept of Corporate Governance, to better fit the new stage in the economic evolution.

To this process contributed specialists from countries like United States of America, England, France and Italy, specialists who by the end of the last century concluded in their "reports" on some of the essentials issues to be considered when we analyze the mechanism of managing a company.

We highlight The Cadbury Report, The Greenbury Report, The Pebereau Report, The Vienot Report, The Arthuis Report, The Marini Report ant the more recent Sarbanes-Oxley Act. The Corporate Gouvernance concept continues to be in a aprocess of adaptation to the requirements of a modern economy, to the more evident globalization of the social life and in the same time to the necessities to inform the investors and the third parties interested in the companies' activity.

Introducere

Cu douã decenii înainte de pragul dintre milenii denumirea de guvernanţã corporativã era necunoscutã.

Începuturile au apãrut dupã ce Sir Adrian Cadbury a prefigurat organizarea, conducerea şi controlul în întreprinderile moderne. Dar prima referire scrisã cu privire la guvernanţa corporativã provine din Irlanda, identificatã în urmãtorul text „Improved standards of corporate goverance, like “motherhood” cannot be argued against. It is critical to a small economy like Irland wich is seeking to develop business în the more sophisticated sectors,that we are seen to operate to high standards“.1

Conceptele, problemele referitoare la „Guvernanţa Corporativã” (G.C.) au circulat însã în Statele Unite ale Americii la începutul secolului trecut. Atunci capitalismul american se caracteriza prin proprietatea familialã asupra capitalului marilor întreprinderi; proprietarii erau reuniţi în cadrul familiei deţinãtoare de capital, iar managerul aparţinea adesea familiei acţionarilor principali. Nu exista o separare netã între proprietate şi conducerea întreprinderii.

Evoluţii investiţionale şi soluţii de reglementare

Cu timpul, extinderea metodelor producţiei de serie mare, dupã modelul Taylor-ian şi dezvoltarea unei societãţi de consum de masã a apãrut, cu un curs rapid de creştere şi nevoia de capital pentru finanţarea achiziţiilor de mijloace tehnice noi, mai productive.

Familiile, pânã atunci proprietare, au trebuit sã apeleze la parteneri externi. La început, bãncile au fost cele ce au pãtruns şi s-au alãturat la capitalul marilor firme americane.

Totodatã, într-un avânt general, persoanele particulare au început sã subscrie tot mai mult la creşterile de capital şi pieţele financiare au devenit piatra unghiularã a dezvoltãrii capitalismului american.

Evoluţia rapidã a fost însã întreruptã în mod brutal de cãderea Bursei din New-York, de crahul financiar de la N.Y.S.E. - New-York Stock Exchange din anul 1929, care a convins bãncile şi investitorii americani sã-şi tempereze prezenţa şi tranzacţiile în bursa. În vederea reluãrii cursului ascendent economic şi financiar ce a urmat crizei, autoritãţile au elaborat reglementãri noi, care vizau creşterea fondurilor de pensii private şi a altor mecanisme de finanţare prin piaţa de capital.

Totodatã, a fost creatã o instituţie proprie de reglementare, autonomã – Security and Exchange Commission 2 - care a elaborat numeroase reglementãri noi referitoare la activitatea bursierã, la prezenţa bãncilor şi a instituţiilor financiare în capitalul firmelor şi şi-a stabilit ca obiectiv final creşterea transparenţei în informaţiile comunicate pieţelor financiare. Aceastã reglementare, cunoscutã sub numele de „Glass Steagall act“, dupã numele iniţiatorului ei, a avut ca obiectiv precizarea distincţiei dintre bãncile de afaceri şi

bãncile comerciale, acestora din urmã fiindu-le interzis sã achiziţioneze titluri ale societãţilor cotate.

Efectul a fost defavorabil bãncilor comerciale, dar a avut rezultate notabile pentru echilibrul financiar intern şi, mai mult decât atât, a stimulat iniţierea şi dezvoltarea unui capitalism popular foarte puternic. În anii ’60 ai secolului trecut, dupã mai puţin de 30 de

ani de la marea crizã, cel puţin trei sferturi din acţiunile cotate erau deţinute de persoane particulare.