IMM-urile

Definirea întreprinderilor mici si mijlocii

În 1996, a fost adoptata de catre Comisia Europeana o recomandare ce stabilea prima definitie a IMM-urilor. Aceasta definitie a fost aplicata pe întreg teritoriul Uniunii Europene. În data de 6 mai 2003, Comisia a adoptat o noua recomandare, tinând seama de dezvoltarea economica începând cu 1996. Aceasta recomandare a intrat în vigoare în data de 1 ianuarie 2005 si va fi aplicata tuturor politicilor, programelor si masurilor initiate de Comisie pentru IMM.

Pentru statele membre, folosirea definitiei este voluntara, dar Comisia le recomanda atât lor, cât si Bancii Europene de Investitii si Fondului European de Investitii, sa o foloseasca pe scara larga.

În Recomandarea Comisiei Europene se precizeaza: „Categoria întreprinderilor micro, mici si mijlocii (IMM) este formata din întreprinderi care angajeaza mai putin de 250 de persoane si care au o cifra de afaceri anuala neta de pâna la 50 de milioane de euro si/sau detin active totale de pâna la 43 de milioane de euro.”

(Fragment din Articolul 2 al anexei din Recomandarea 361/2003/CE)

În legatura cu aceasta definitie se impun mai multe precizari si delimitari. Prima clarificare vizeaza termenul de „întreprindere”. În conformitate cu terminologia folosita de Curtea Europeana de Justitie în deciziile sale, reprezinta întreprindere „orice entitate angajata într-o activitate economica, indiferent de forma sa legala”. Prin urmare, persoanele fizice autorizate, asociatiile familiale, parteneriatele si asociatiile angajate într-o activitate economica pot fi considerate întreprinderi.

În continuare se impun câteva precizari privind cele trei criterii: numarul mediu de salariati, cifra de afaceri anuala neta si activele totale.

Mai întâi, trebuie retinut ca, în timp ce respectarea pragului referitor la numarul mediu de salariati este obligatorie, un IMM poate alege între a respecta fie pragul referitor la cifra de afaceri dintr-un an, fie pe cel referitor la activele totale. Nu este necesara satisfacerea ambelor criterii si se poate depasi unul dintre ele fara pierderea statutului de IMM.

Noua definitie ofera posibilitatea de alegere între acest criteriu si cel al activelor totale, care indica bonitatea unei întreprinderi, pentru a asigura IMM-urilor angajate în diferite tipuri de activitati economice un tratament egal (spre exemplu o întreprindere de comert si distributie care are o cifra de afaceri mai mare decât o întreprindere de productie poate opta pentru cel de-al doilea criteriu).

În functie de dimensiunile acestor trei indicatori se disting trei tipuri de întreprinderi:

Întreprinderile mijlocii sunt definite ca întreprinderi care au pâna la 250 salariati si realizeaza o cifra de afaceri anuala neta pâna la 50 milioane euro sau detin active totale de pâna la 43 milioane de euro.

Întreprinderile mici sunt definite ca întreprinderi care au pana la 49 salariati si realizeaza o cifra de afaceri anuala neta sau detin active totale de pâna la 10 milioane de euro .

Micro-întreprinderile sunt definite ca întreprinderi care au pâna la 9 salariati si realizeaza o cifra de afaceri anuala neta sau detin active totale de pâna la 2 milioane de euro.

Probleme în stabilirea indicatorilor de caracterizare a IMM-urilor

Numarul de salariati

Acest criteriu este esential pentru a determina in ce categorie se încadreaza fiecare IMM si acopera personalul permanent, cel cu jumatate de norma si cel temporar si incluzând:

- salariatii;

- persoanele care lucreaza pentru întreprindere, fiind subordonate ei si care sunt considerati ca angajati prin legislatia nationala;

- proprietarii-administratori;

- parteneri angajati în activitatile obisnuite ale întreprinderii si care beneficiaza de avantaje financiare din partea întreprinderii.

Ucenicii sau elevii si studentii implicati în programe de instruire profesionala, având contracte de ucenicie sau de instruire profesionala, nu sunt inclusi în numarul de angajati. De asemenea, nu sunt incluse/inclusi nici salariatele/salariatii care se afla în concediul de maternitatea sau parental.