Impactul Crizei Economice asupra IMM

Rezumat

Potrivit datelor furnizate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (ONRC) în perioada ianuarie - decembrie 2010 un numar de 183.227 de societăţi comerciale şi-au suspendat temporar activitatea , reprezentând o creştere de 293% faţă de aceeaşi perioadă a anului 2009, când s-a consemnat un număr de doar 62.481 de cereri. Cele mai multe solicitări de suspendare a activitătii au fost înregistrate în Bucuresti (17.690) şi judeţele Cluj, Braşov, Prahova, Constanţa, Timiş şi Iaşi , iar cele mai puţine solicitări în Giurgiu, Teleorman, Mehedinti, Ialomiţa, Călăraşi, etc Tot în cursul anului 2010, un numar semnificativ de societăţi comerciale au solicitat dizolvarea.

Cuvinte cheie

- Indice antrepenorial

- Mediu de afaceri

- Indice mediu de afaceri

- Indice evoluţie IMM

Introducere

Domeniul IMM-urilor este, potrivit datelor statistice, cel mai afectat de efectele crizei financiare şi economice, mai ales în contextul lipsei aplicării sau a aplicării deficitare a măsurilor anticriză de către Guvern. Reprezentanţii IMM-urilor susţin că reducerea fiscalităţii, eliminarea impozitului minim obligatoriu şi direcţionarea împrumuturilor de la instituţiile financiare internaţionale către investiţii şi nu către salarii constituie măsuri esenţiale pentru supravieţuirea acestui domeniu.

Stadiul cercetărilor efectuate în tematica investigată

Analiza semestrială a situaţiei IMM-urilor din România - publicată 2010 de Consiliului Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii (CNIPMMR) - arată că pentru semestrul I 2010 s-a înregistrat o valoare a indicelui intreprenorial negativă (-8,5 puncte), ceea ce denotă o evoluţie de ansamblu foarte nesatisfăcătoare a mediului de afaceri şi a sectorului de IMM-uri comparativ cu aceeaşi perioadă a anului 2009 Atât indicele mediului de afaceri cât şi indicele evoluţiei IMM-urilor au înregistrat valori ce reflectă o evoluţie de ansamblu nesatisfăcătoare a mediului de afaceri şi a sectorului de IMM-uri, faţă de perioada similară a anului 2009.

Deşi cauzele acestei situatii sunt multiple şi complexe, întreprinzătorii invocă, în majoritatea cazurilor, următoarele probleme, generate direct sau indirect de comportamentul instituţiilor statului faţă de mediul de afaceri:

- lipsa accesului la finanţarea bancara , blocată de stat prin împrumuturile masive ale Ministerului de Finante de la băncile private pentru a putea plăti pensiile şi salariile bugetarilor;

- întârzierile exagerate ale rambursărilor de TVA la care sunt îndreptăţite firmele, situaţie care le împiedică şi chiar blocheaza activitatea, împingându-le la faliment;

- instituirea, la începutul anului 2009, a impozitului minim obligatoriu , care trebuie plătit chiar şi de firmele care nu înregistrează profit.

Principalele efecte ale crizei economico-financiare manifestate la nivel macroeconomic în România se referă la:

- scăderea economică generalizată, fapt ce a afectat puternic atât cererea internă cât şi cererea externă, determinând companiile să își reducă investițiile sau chiar afacerile, ceea ce a avut ca efect creşterea şomajului;

- amplificarea deficitului fiscal de la 24,6 miliarde lei la 9 luni ale anului 2008 la 30 miliarde lei în aceeaşi perioadă a anului 2009;

- accentuarea dificultăţilor în accesarea finanţării, creditul devenind mai scump atât pentru stat, cât şi pentru companii. În plus, deficitul fiscal ridicat a adus guvernul în competiţie cu sectorul privat pentru lichidităţi, în defavoarea acestuia din urmă;

- diminuarea investiţiilor străine, de la 14 miliarde lei în primele 9 luni ale anului 2008 la 6,8 miliarde lei în aceeaşi perioadă a anului 2009, în corelare cu încadrarea României într-o categorie de risc sub pragul “investment grade”;

- accentuarea riscului de lichiditate, atât pentru sectorul financiar-bancar, cât şi pentru sectorul de afaceri;

- manifestarea riscului de solvabilitate atât pentru sectorul financiar-bancar (ca urmare a eliminării „activelor toxice” din portofoliu, creşterii provizioanelor prin devalorizarea activelor etc.), cât şi pentru sectorul real (devalorizarea activelor, imposibilitatea finanţării ciclurilor de producţie şi investiţii etc.);

- manifestarea riscului de contagiune: în sistemul bancar românesc acţionariatul străin deţine o pondere covârşitoare (Grecia - 30%, Austria - 24%, Olanda - 12%, Italia, Ungaria, Franţa - câte 6% etc.). Încetarea finanţării din partea societăţilor mamă sau închiderea sucursalelor de pe teritoriul României ar avea efecte în lanţ în întreaga economie.

Acordurile încheiate în anul 2009 de România cu Fondul Monetar Internaţional, UE şi Banca Mondială, precum şi angajamentele asumate de marile bănci europene de continuare a finanţării, asigură acoperirea deficitului de finanţare externă şi conferă investitorilor un plus de încredere cu privire la sistemul de finanţare şi creditare.

Expunerea problemei

Din totalul de peste 183.000 societăţi comerciale care şi-au suspendat activitatea doar în anul 2010, 26.000 erau active, principala cauza a suspendării activităţii fiind considerată introducerea impozitului forfetar. Prin închiderea acestor fime, 56.000 de persoane au fost direct afectate prin pierderea locurilor de muncă; în acelaşi timp, statul a pierdut încasări de aproximativ 100 milioane lei la bugetul de stat.

În pofida previziunilor optimiste vehiculate, pe parcursul anului 2010, de autorităţi şi de o parte a mediului de afaceri cu privire la evoluţia economiei în anul 2011, aceeaşi tendinţă descrescătoare se constată şi în anul în curs.

La finele anului 2009, se preconiza că rata şomajului din mediul privat va atinge cifra de 4%, cele mai afectate judeţe fiind cele din nordul Moldovei, în special Botoşani şi Suceava, iar cele mai afectate industrii fiind: industria siderurgică, industria constructoare de maşini, industria construcţiilor, industria textilă, chimică, mecanică şi cea a mobilei.

Realitatea este, însă, mai sumbră decât previziunile specialiştilor, în ianuarie 2011 înregistrându-se o rată a şomajului de 8,1% la nivelul întregii ţări, şomerii din mediul privat fiind de 4,5 ori mai mulţi decât cei disponibilizaţi de unităţile bugetare. Cele mai afectate judeţe sunt Mehedinţi (cu o rata a somajului de 14,5%), Vaslui (13,5%) şi Alba (13,4%), la polul opus situându-se Bucureşti (2,4%), Ilfov (2,6%) şi Timiş (4,4%).

Potrivit unui sondaj realizat în 2010 de CNIPMMR în cele opt regiuni de dezvoltare, jumătate dintre IMM-uri se declarau grav sau foarte grav afectate (23,53% dintre firmele intervievate afectate „la un nivel catastrofal“, iar 25,49% afectate „foarte mult“) de criza economică şi financiară, doar 2% dintre firme susţinând că nu resimt efectele crizei Un procent de 36,27 % dintre IMM-urile respondente au recunoscut un impact mediu al noului climat economico-financiar asupra activitatii lor, iar 11,76% dintre acestea au declarat că afacerile pe care le deruleaza au avut de suferit doar în mică măsură.