Impactul Crizei Economice asupra Migrației Forței de Muncă Românești

În ultimii ani, criza economică a afectat multe dintre statele lumii, unele dintre ele, aparent puternice, au avut mult de suferit de pe urma crizei economice globale.

Criza economică globală a afectat puternic piaţa muncii din toate statele Uniunii Europene (UE), iar transformările suferite de economiile acestor ţări au avut la rândul lor repercursiuni asupra migraţiei forţei de muncă. Sectoarele de activitate predominant ocupate de către migranţi, cum ar fi construcţiile sau serviciile au fost cele mai lovite de criza economică, cauzând pierderea locurilor de muncă şi şomaj crescut în rândul lucrătorilor migranţi.

Cercetările și studiile care au analizat modul în care situaţia economică determină modificări în evoluţia migraţiei forţei de muncă ne arată că, în ultimele decenii, în ţările membre ale Organizaţiei pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD), fluxurile migratorii au fost puternic corelate cu ciclurile economice. Totuși, este important de subliniat că relaţia migraţie‑context economic nu este una liniară și mecanică întrucât influenţele perioadelor de criză economică asupra migraţiei sunt complexe și dificil de previzionat.

În acest sens, rapoarte ale OECD sau ale Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie (OIM) demonstrează că recesiunile economice anterioare, de la cea din 1973‑’74, 1981‑’82 şi până la criza asiatică din 1997, nu au împiedicat tendinţa în creştere a migraţiei pentru muncă, oamenii continuând să migreze și să‑și găsească de muncă în afara graniţelor ţării lor și în aceste perioade. Potrivit datelor OECD, este improbabil ca motivaţia pentru a migra să dispară din cauza crizei economice: distanţa dintre venitul pe cap de locuitor între ţările emergente şi cele dezvoltate se va menţine la fel de mare ca şi înainte de criză, iar odată situaţia stabilizată, cei care şi‑au amânat decizia de munci în străinătate se vor alătura maselor de migranţi deja existente. De asemenea, statisticile OIM ne indică faptul că, per ansamblu, de la instalarea crizei economice în anul 2007, fluxurile migratorii nete au rămas pozitive la nivelul Uniunii Europene.

Tinerii, bărbaţii şi migranţii reprezintă categoriile cele mai afectate de criză în ceea ce privește participarea pe piaţa muncii. Chiar dacă impactul asupra diferitelor categorii nu este uniform şi variază de la ţară la ţară, este cert faptul că lucrătorii migranţi au fost loviţi mai dur de deteriorarea situaţiei economice decât angajaţii autohtoni.

În plus, putem vorbi despre o diferenţiere clară între modul în care criza este resimţită de lucrătorii din interiorul statelor membre UE şi cei din afara UE. În timp ce rata şomajului printre migranţii originari din UE a crescut în medie cu 2,8% în perioada 2008‑2009, pentru migranţii din afara UE ea a crescut cu 5%, una dintre posibilele explicaţii putând fi şi propensiunea mai ridicată a migranţilor din statele membre UE de a se întoarce în ţara de origine atunci când îşi pierd locul de muncă.

Studiile indică faptul că rata şomajului printre migranţi ar fi fost mult mai înaltă la nivelul UE în eventualitatea în care migraţia de revenire ar fi fost mai scăzută pentru anumite grupuri de migranţi, precum cei din Europa Centrală şi de Est.

S‑a observat că migranţii din UE, atunci când îşi pierd locul de muncă, sunt mai înclinaţi să se întoarcă în ţările de origine. Această revenire are un caracter preponderent temporar, strategia migranţilor vizând reîntoarcerea în ţara de destinaţie în cazul ivirii unor oportunităţi economice sau a unei redresări a pieţei muncii. Pe de altă parte, migranţii din afara statelor UE preferă să rămână în ţările de destinaţie chiar dacă îşi pierd locurile de muncă. Această decizie este determinată de dificultăţile legate de obţinerea vizei sau a permiselor de muncă, a barierelor administrative, a costurilor şi a lipsei alternativelor legate de reintrarea în ţara‑gazdă. În plus, se adaugă de multe ori costurile de călătorie ridicate, faptul că supravieţuirea familiei rămase acasă depinde de banii trimiși de migrant sau lipsa totală de orizont în ţara de origine, unde criza pune și mai multe probleme.

Lucrătorii migranţi reprezintă o resursă importantă atât pentru ţările de origine, cât și pentru ţările de destinaţie, iar criza economică și financiară globală le‑a afectat în profunzime pe ambele, generând consecinţe directe asupra vieţii migranţilor și a participării lor pe piaţa muncii. Toate acestea au contribuit și s‑au manifestat sub forma unei vulnerabilităţi crescute pentru migranţi în plan economic și social, pe fondul propagării unui discurs politic generalizat și a unei opinii publice în defavoarea imigraţiei, naţionalistă și care optează pentru adoptarea unor măsuri protecţioniste și restrictive.