Impactul Integrării României în Uniunea Europeană asupra Bugetului Public

INTRODUCERE

Tema referatului este “IMPACTUL INTEGRĂRII ROMÂNIEI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂASUPRABUGETULUIPUBLIC ”.

Ca structură el cuprinde 3 capitole:

În capitolul întâi sunt prezentate fundamentele şi impactul cheltuielilor publice în România, făcând referire la tipurile de cheltuieli publice : cheltuielile publice destinate acţiunilor social-culturale, asigurările sociale, asigurările sociale pentru sănătate, cheltuielile publice pentru obiective economice, pentru protecţia mediului şi cheltuielile pentru servicii publice generale, ordine publică, siguranţa naţională şi apărare.

În capitolul al doilea sunt prezentate fundamentele şi impactul veniturilor publice în România, structura şi dimensiunea acestora, cu referire la impozitele directe şi indirecte, taxe, împrumuturi de stat, dar şi fonduri europene.

În ultimul capitoleste prezentat impactul integrării României în Uniunea Europeană asupra bugetului public, axându-mă pe avantajele, dar şi dezavantajele integrării ţării noastre în spaţiul european.

Aşa cum rezultă şi din evaluările experţilor europeni asupra progreselor ţării noastre în îndeplinirea criteriilor pentru integrarea în Uniunea Europeană, creşterea capacităţii administrative de aplicare a legislaţiei europene în domeniul elaborării bugetelor este obiectiv şi angajament al întregii administraţii publice din România. Bugetul este nu numai un document financiar, ci reprezintă un important instrument managerial, care, în expresie financiară, asigură dimensionarea obiectivelor, cheltuielilor, acţiunilor ce pot fi finanţate din veniturile preconizate a se realiza, dar şi evaluarea rezultatelor şi eficienţei economice a acestora.

1.1 Fundamentarea cheltuielilor publice în contextual integrarii României în UE

Componenta funcţiei de repartiţie a finanţelor publice, cheltuielile publice reprezintă etapa următoare constituirii fondurilor publice şi se referă la distribuirea acestor resurse băneşti către diferite obiective sociale sau economice (reglementate de către programe guvernamentale). Cheltuielile publice exprimă relaţii economico-sociale în formă bănească, care se manifestă între stat, pe de o parte, şi persoane fizice şi juridice, pe de altă parte, cu ocazia utilizării şi repartizării resurselor financiare ale statului, în scopul îndeplinirii funcţiilor acestuia. Aceste cheltuieli vizează diverse plăţi pentru atingerea obiectivelor conforme politicii statului (servicii publice generale, acţiuni socio-culturale etc.).

Din perspectiva domeniului în care sunt realizate cheltuielile publice, putem afirma că acestea conţin în structura lor:

a) cheltuieli publice efectuate de administraţiile publice centrale de stat;

b)cheltuieli publice ale colectivităţilor locale;

c) cheltuieli publice finanţate din fondurile asigurărilor sociale de stat;

d) cheltuieli publice ale organismelor internaţionale.

Clasificaţia cheltuielilor publice se face pe mai multe criterii:

- clasificaţia administrativă – pe criteriul instituţiilor prin intermediul cărora se efectuează cheltuieli publice (ministere, instituţii publice autonome, unităţi administrativ teritoriale etc.).

- clasificaţia economică – pe două criterii: al scopului în care sunt efectuate plăţile (cheltuieli publice curente sau de funcţionare şi cheltuieli publice de capital sau de investiţii); al existenţei sau nu a unei contraprestaţii

- clasificaţia funcţională – pe criteriul sectoarelor de activitate către care sunt repartizate resursele financiare publice : a) în domeniul social: învăţământ, sanitare, ocrotire socială etc.; b) în domeniul cercetării; c) în domeniul economic : investiţii, acordarea de subvenţii şi facilităţi; d) în domeniul apărării şi siguranţei naţionale; e) în domeniul administrativ public central şi local; f) în ceea ce priveşte dobânzile aferente datoriei publice.

- clasificaţia financiară – pe criteriul momentului efectuării şi a efectului avut de acestea (cheltuielile publice definitive caracterizate prin faptul că se finalizează cu plăţi la scadenţe ferme, certificând lichidarea totală a angajării statului pentru efectuarea cheltuielilor prevăzute în buget; cheltuieli publice temporare: majoritatea sunt operaţiuni de trezorerie urmate de plăţi cu scadenţe certe; cheltuieli publice virtuale: pe care statul le va realiza în anumite condiţii doar) şi pe criteriul forme de manifestare (cu/ fără contraprestaţie; definitive/ provizorii; speciale/ globale)

- clasificaţia după rolul cheltuielilor publice în reproducţia socială – pot fi: cheltuieli publice negative (reale) şi cheltuieli publice pozitive (economice)

- clasificaţia folosită de instituţiile specializate ale O.N.U. – pe criteriile:

a) funcţională (cheltuielile publice sunt împărţite în cheltuieli pentru: servicii publice, apărare, educaţie, sănătate, securitate socială, locuinţe şi servicii comunale, recreaţie, cultură şi religie, acţiuni economice, alte scopuri)

b) economică (cheltuielile publice reprezentând un consum final şi cheltuielile publice în scopul formării brute de capital).