Impactul Subvențiilor asupra Activității Economice

CAP. I SUBVENTIILE ÎN ECONOMIA DE PIATA

Subventiile sunt surse de cheltuieli guvernamentale, în cazul carora poate sa nu existe nici o legatura între sursa de venit si cheltuiala. Subventiile îndeplinesc diferite functii în cadrul finantelor administratiei locale. Întâi, egalizarea garanteaza ca zone mai putin bogate pot finanta un nivel acceptabile de servicii în ciuda unor resurse de venit limitate.

În al doilea rînd, impactul diferitelor functii guvernamentale asupra zonelor difera considerabil de la una la alta. Acesta este cazul în care un drum principal trece printr-o zona rezidentiala folosita de persoane nerezidente în acea localitate. În aceasta situatie, externalitatile pot fi egalizate, având în vedere ca beneficiile si costurile activitatilor administratiei locale trec dincolo de granitele locale, influentând alte locuri si cauzând beneficii sau pagube neasteptate. Subventiile pot compensa aceste situatii. Ele fac parte din principalele forme de transfer financiar. Pot fi caracterizate în doua feluri: dupa subiectul distribuirii si conform cu nivelul receptorului. Potentialii primitori de subventii pot face cerere sau nu pentru diverse categorii ale acestora.

Primitorii primari de subventii sunt unitati de la nivel local. În tarile federale, statele sunt si primitori de subventii centrale. Din punctul de vedere al politicii, acest lucru furnizeaza o pozitie speciala în care statele îsi pot formula propriile strategii specifice în ceea ce priveste administratiile locale. Aceasta tehnica financiara ajuta la realizarea esentei unei structuri descentralizate politic.

Subventiile sunt acordate pe baza unei politici specifice. Preferintele au prioritate si sunt adaugate altor surse de diferite nivele. Deciziile privitoare la transfer sunt luate în cadrul unor forumuri publice. Mai întâi, sunt elaborate legile, devreme ce este nevoie de o cerere, iar deciziile specifice sunt luate în cadrul autoritatii unitatii de guvernare. Acest lucru reprezinta o garantie împotriva atitudinilor partinitoare si a potentialului lobby în favoarea unor anumite interese.

Subventiile servesc ca mecanism de echilibrare între diferitele nivele de guvernare sau între diferitele zone ale unei tari, prin preferinta aratata fata de zonele mai sarace (cu mai putine venituri). Pentru a nu permite administratiilor locale colectarea impozitelor la nivele minime (pentru a-si maximiza nivelul subventiei), subventiile pot fi folosite de catre guvernele centrale pentru încurajarea cheltuielilor locale facute în anumite scopuri. Acest lucru determina municipalitatile sa-si foloseasca sursele proprii pe lânga subventia primita de la administratia centrala. De aceea, unitatea cea mai mare este raspunzatoare pentru determinarea tintelor acordarii subventiilor.

Ca semnificatie financiara, despre subventii se poate aprecia ca ele nu reprezinta, în mare parte a timpului, decât sume relativ limitate, care nu justifica niciodata, numai ele singure, deciziile financiare al caror obiect au fost, decizii ce trebuie luate, înainte de toate, în functie de criterii economice. Mai mult, datorita caracterului lor impozabil, ele sunt, deseori, pentru întreprinderile beneficiare, mai putin interesante decât împrumuturile pe termen lung la rate foarte scazute ale dobânzii. Reciproc, întreprinderile care sunt într-o situatie de beneficii impozabile, pot avea interesul, pentru îndeplinirea unor obligatii, de a varsa subventii clasate în cheltuieli exceptionale si deductibile din rezultat, decât de a acorda credite la o rata scazuta a dobânzii.

Subventiile pot servi unui singur scop sau mai multor scopuri. Subventiile care servesc unui singur scop, uneori numite subventii directe, suporta anumite sarcini specifice la alt nivel de guvernare. Subventiile cu mai multe scopuri pot suporta un numar de activitati în cadrul unei sfere functionale definite, cum ar fi educatia sau sanatatea. Deciziile privind cheltuielile se afla la discretia primitorului subventiei. Acest tip de subventie se numeste deseori subventie în bloc. Subventiile în bloc sunt în general transferuri cu scop general care nu prevad stipulatii privitoare la folosirea fondurilor.

Tipuri de subventii

Orientarea întreprinderilor în sensul politicii economice dorite de guvern se realizeaza printr-o serie de instrumente dintre care unele privilegiate (cum e cazul fiscalitatii) si al altora mai mult sau mai putin controversate, acesta fiind si cazul subventiilor. Considerate ca impozite negative, sunt retinute în tabloul „soldurilor intermediare de gestiune” pentru calcularea excedentului brut de exploatare (EBE), prin deducerea din valoarea adaugata a sumelor cu salariile, a impozitelor si taxelor si prin cumularea subventiilor de exploatare.

EBE = valoarea adaugata – salarii – impozite taxe + subventii de exploatare

Analiza corecta a incidentei pe care subventiile o au asupra activitatii agentilor economici reclama clasificarea acestora. Astfel se disting:

Subventii pentru institutii publice

Potrivit Legii finantelor publice si Legii finantelor publice locale, finantarea cheltuielilor de functionare si investitii ale institutiilor publice se asigura, fie integral din bugetul de stat sau bugetele locale, dupa caz, în functie de subordonarea acestora, fie din subventii acordate de la buget pentru completarea veniturilor extrabugetare, în cazul în care o parte din cheltuielile institutiei sunt acoperite din venituri proprii.

Subventiile se aproba distinct în bugetele de venituri si cheltuieli de ordonatorii de credite si se acorda pe masura necesitatilor de finantare la institutiile respective.