Implementarea procesului de Factoring

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Implementarea procesului de Factoring.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier docx de 18 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domeniu: Economie

Cuprins

Capitolul 1 - Factoring - metoda de finantare cotidiana 2
1.1. Definirea conceptului de factoring 2
1.2. Participanții la procesul de factoring 2
1.3. Tipuri de factoring 2
Capitolul 2 - Studiu de caz - Implementarea procesului de factoring 2
2.1. Descrierea pachetului de factoring în cadrul BCR 2
2.1.1. Factoringul intern 2
2.1.2. Factoringul de export 2
2.2. Descrierea pachetului de factoring în cadrul EximBank 2
2.2.1. Factoringul intern 2
2.2.2. Factoringul de export 2
2.3. Mecanismul de derulare a procesului de factoring 2
Bibliografie 2

Extras din document

Capitolul 1 - Factoring - metoda de finantare cotidiana 2

1.1. Definirea conceptului de factoring 2

1.2. Participanții la procesul de factoring 2

1.3. Tipuri de factoring 2

Capitolul 2 - Studiu de caz - Implementarea procesului de factoring 2

2.1. Descrierea pachetului de factoring în cadrul BCR 2

2.1.1. Factoringul intern 2

2.1.2. Factoringul de export 2

2.2. Descrierea pachetului de factoring în cadrul EximBank 2

2.2.1. Factoringul intern 2

2.2.2. Factoringul de export 2

2.3. Mecanismul de derulare a procesului de factoring 2

Bibliografie 2

Capitolul 1 - Factoring - metoda de finantare cotidiana

1.1. Definirea conceptului de factoring

Factoringul reprezintă acea operațiune prin care societatea comercială care se ocupă cu furnizarea de produse și servicii, transferă proprietatea creanțelor sale rezultate din facturile comerciale către o societate specializată - bancă sau IFN, aceasta din urmă având ca obligație asigurarea încasării de creanțe respective și asumarea riscului de neplată.

În doctrina română de specialitate de la sfârșitul secolului al XX-lea factoringul a fost definit ca fiind un ”contract complex prin care o parte, cunoscută sub numele de aderent, transferă în proprietatea altei părți, întâlnit cu denumirea de factor, o anumită categorie de creanțe în schimbul unui comision, prin care acestea din urmă se obligă să plătească aderentului valoarea acelor creanțe cedate și pe care urmează a le încasa”.

O altă definiție dată factoringului este aceea că factoringul reprezintă o tehnică de finanțare aflată în faza de postlivrare/prestare de bunuri și/sau servicii, prin vânzare-cumpărare, cu sau fără recurs asupra vânzătorului, a unor creanțe cu scadența la termen, neplătibile prin titluri de credit garantate - sub formă de aval sau scrisoare de garanție - sau prin metode de plată asiguratorii, precum acreditivul documentar.

Factoringul reprezintă un instrument de finanțare a desfacerilor. Clientul de factoring - furnizorul sau producătorul - vinde creanțe rezultate dintr-o afacere de desfacere de mărfuri sau din prestări de servicii, unui factor - bancă sau societate specializată pentru afacerile de factoring. Prețul de vânzare a creanței este diminuat cu dobânzile aferente perioadei rămase până la scadența creanțelor, dar și cu taxele de factoring percepute. De menționat este și faptul că factorul preia totodată și riscul nerecuperării creanței.

1.2. Participanții la procesul de factoring

Afacerea de factoring trebuie apreciată ca o relație ”triunghiulară”, ce se formează prin cei trei poli implicați în realizarea acestuia:

- Factorul - societatea de factoring

- Furnizorul - clientul de factoring

- Beneficiarul - debitorul de factoring

Schematic, această relație triunghiulară se poate prezenta după cum urmează:

Factorul sau societatea de factoring oferă prin contractul de factoring o afacere de finanțare pentru creanțele rezultate din livrări de mărfuri sau din prestările de servicii, prin cumpărarea ori cedarea acestora în schimbul unor valori determinate în comun, către un client de factoring. Pe lângă operațiunea de cumpărare sau cedare de creanțe, factorul are obligația de a îndeplini și alte funcții importante.

În cazul afacerilor de factoring, clientul de factoring are responsabilitatea de a transmite creanțele sau prin cesiunea globală propusă unui factor. Acesta din urmă achită clientului contravaloarea creanțelor, mai puțin comisioanele aferente, preia contabilitatea debitorilor și în final încasează creanțele. Factoringul se poate derula cu un singur factor sau chiar cu doi. Aceste operațiuni de factoring nu se consideră a fi afacere bancară, dar sunt practicate pe scară largă de institutele bancare.

Fisiere in arhiva (1):

  • Implementarea procesului de Factoring.docx

Bibliografie

Cărți:
1. Dumitru Vișan; Contabilitatea în comerțul exterior; Ediția a II-a; Editura Economică; București; 1999
2. Tatiana Molico, Eugen Wunder; Factoringul, Alternativă modernă de finanțare; Editura CECCAR; București; 2004; pg. 16
Site-uri web:
3. https://legeaz.net/dictionar-juridic/cotnract-factoring-ncc
4. https://www.eximbank.ro
5. https://www.bcr.ro