Importanța lui David Ricardo în Istoria Gândirii Economice

1. Introducere

David Ricardo este considerat unul dintre cei mai importanti economisti ai tuturor timpurilor, dacă nu cel mai mare dintre ei, desi această afirmatie ar putea părea putin cam exagerată. Desi a trăit doar 51 de ani, el a reusit să lase o mostenire intelectuală inestimabilă. Acest lucru este cu atât mai paradoxal dacă tinem cont de faptul că el a fost un autodidact, fără prea multă educatie scolară.

Cartea pe care el a scris-o, „On the Principles of Political Economy and Taxation” a fost cartea ce a fundamentat stiinta Economiei Politice moderne. Prin caracterul aău rational si unitar, cartea lui Ricardo este prima lucrare integral laică din întreaga istorie a gândirii economice.

El a revolutionat metodologia cercetării prin folosirea metodei abstractiei, conferind întregii sale opera un caracter unitary si oferind stiintei economice aparatul cel mai important al propriei deveniri si dezvoltări.

Trăind în Anglia revoluţiei industriale şi a ascensiunii capitalismului, David Ricardo a sesizat direcţia de evoluţie viitoare a societăţii şi a militat pentru promovarea intereselor burgheziei industriale. El a dat lumii ştiinţifice moderne conţinutul principal al teoriei obiective a valorii determinată de muncă. Karl Marx care a urmat după el a cizelat şi completat construcţia ricardiană, ridicând–o la nivelul cunoscut astăzi. Pe baza teoriei obiective a valorii, Ricardo construieşte pentru prima dată un sistem unitar al teoriei economice, iar economia politică se poate constitui definitive ca ştiinţă. Dacă analizăm contribuţiile celor doi intelectuali la fundamentarea teoriei obiective a valorii, putem afirma – odată cu Friedrich Engels – că aceasta este „teoria Ricardo- Marx”, întrucât edificiul ei principal a fost ridicat de Ricardo, Karl Marx adăugând doar finalul.

David Ricardo a oferit lumii prima teorie raţional–ştiinţifică a rentei funciare şi a problematicii complexe şi contradictorii a repartiţiei veniturilor în societate. La baza tratării rentei el aşează consecvent teoria valorii determinată de muncă şi mecanismul particular de acţiune a legii valorii în agricultură. În opera sa – puţin întinsă, dar profundă – se întâlneşte prima tratare ştiinţifică de pe poziţiile economiei politice a problematicii contradicţiilor dintre clasele sociale în procesul repartiţiei bogăţiei sociale.

Opera ricardiană cuprinde – printre altele – şi cea mai cunoscută şi apreciată teorie asupra mecanismelor desfăşurării comerţului internaţional. Contribuţiile lui David Ricardo la studierea schimburilor economice dintre state formează şi astăzi substanţa principală a întregii teorii despre comerţul internaţional.

David Ricardo a fost economistul cel mai liberal al tuturor timpurilor, considerând că liberalismul şi mecanismele concurenţiale oferă climatul cel mai potrivit asigurării progresului şi prosperităţii economice a tuturor naţiunilor lumii.

2. Viata si activitatea lui David Ricardo

David Ricardo s-a nãscut la Londra , la 18 aprlie 772 intr-o familie de evrei sefarzi de origine spaniolã. Familia sa, orignarã din Spania, s-a stabilit in Olanda neutrã pe la începutul secolului al XVIII-lea. Bunicul (Joseph Israel) si tatăl său (Abraham Israel) au fost agenti de schimb la Bursa din Amsterdam. Abraham Israel s-a stabilit în Anglia unde a desfăsurat o activitate intensă în cadrul bursei londoneze si a prosperat sub aspect material. În 1769 s-a căsătorit cu Abigail Devale care făcea parte dintr-o familie de negustori de tutun si agenti de bursă. În familia celor doi s-au născut 17 copii, David Ricardo fiind al treilea dintre ei.

La 11 ani, David a fost trimis să studieze la Școala Talmud Tora, pe lângă Sinagoga portugheză din Amsterdam. După numai doi ani petrecuti în Olanda, David Ricardo s-a întors în Anglia. De la vârsta de 14 ani, el a început să lucreze în biroul de schimb al tatălui său.

Absorbit de activitatea bursieră, David Ricardo n-a mai continuat studiile si din aceasta cauză el a resimtit un complex de inferioritate fată de contemporanii săi mai instruiti. Acest complex a fost cu atât mai acut cu cât el a trăit în perioada în care au activat eruditi de seamă ai Marii Britanii, cum ar fi William Pitt junior, john Stuart Mill, Thomas Robert Malthus, Charles Fox, si altii.