Importanța și rolul serviciilor în economia națională

1. CONCEPTUL DE SERVICIU

Mult timp,importanta activitatilor de servicii nu a fost recunoscuta, serviciile fiind neglijate de economisti si incadrate,se parea,odata pentru totdeauna,in sfera neproductiva.

Aceasta stare de spirit s-a schimbat profund in cursul ultimelor 2-3 decenii,pe baza,in principal,a urmatoarelor date: numai serviciile pot crea locuri de munca in numar suficient pentru a rezolva sau limita problema somajului; sectorul tertiar nu este “ingradit” decat de reglementari care sunt repuse in discutie in cadrul unui proces de liberalizare a schimburilor internationale; oferta de servicii diferentiate si adaptate la cerere este un element esential al competitivitatii intreprinderilor oricare ar fi domeniul lor de activitate.

Dificultatile in sensul definirii conceptului de serviciu sunt determinate,pe de-o parte,de marea eterogenitate a activitatilor economice cuprinse in categoria de servicii,iar pe de alta parte,de numeroasele acceptiuni ale termenului de “serviciu” in vorbirea curenta. Printre acceptiunile cele mai cunoscute amintim ocupatia pe care o are o persoana in calitate de angajat (salariat) in cadrul unei unitati economice sau sociale, o subdiviziune organizatorica in cadrul unei intreprinderi sau institutii (serviciul comercial,financiar etc.),set de obiecte si multe alte sensuri care depasesc sfera categoriei economice de “serviciu”.

Majoritatea definitiilor accentueaza in special ca serviciile sunt “activitati al caror rezultat este nematerial,deci nu se concretizeaza intr-un produs cu existenta de sine statatoare”.

Astfel,Asociatia Americana de Marketing defineste serviciul ca:”activitatea oferita la vanzare care produce avantaje si satisfactii fara a antrena un schimb fizic sub forma unui bun”.

Cu toate ca astfel de definitii par acceptabile,evidentiind deosebirea dintre bunuri si servicii,ele nu sunt lipsite de ambiguitati. Exista foarte multe servicii care se concretizeaza in bunuri materiale,cum ar fi:serviciile cinematografice,editoriale,de informatica,alimentatie publica etc.

De asemenea,cand vorbim de materialitatea sau nematerialitatea serviciilor,trebuie clarificat daca este vorba de activitatea propriu-zisa,de suporturile sale sau de rezultate (Stephen Roach).

Serviciul ca act reprezinta prestarea efectiva si pune in legatura activitatea prestatarului,mijloacele materiale ale prestiei si obiectul serviciului,respectiv realitatea materiala sau sociala de modificat sau transformat. Si in cazul fabricarii bunurilor materiale si in cazul serviciilor,este nevoie de mana de lucru,de capital tehnic(suportul fizic al productiei) si este necesar un beneficiar,adica un client.

Principala diferenta intre procesul de productie a serviciilor si cel de fabricare a bunurilor materiale rezida din faptul ca clientul face parte din sistemul de productie. Acest sistem ar trebui denumit,dupa opinia unor specialisti,cu termenul specific de “servuctie”(Jacques de Bandt). Schematic,relatiile intre partenerii si factorii ce participa la procesul de productie a serviciilor,pot fi reprezentate ca in urmatoarea figura:

Fig. 1. Elementele fundamentale ale sistemului de servuctie

(dupa P. Eiglier, E. Langeard)

Pornind de la o alta caracteristica principala a serviciilor,si anume faptul ca productia si consumul,utilizarea lor,sunt simultane,serviciile sunt privite ca efecte ale muncii sau ale actiunii unor factori (conditii) naturali.

In Dictionarul Academiei de Stiinte Comerciale din Franta,serviciile sunt definite ca:”ansamblu de avantaje sau satisfactii procurate fie direct,fie prin folosirea unui bun pe care l-a achizitionat beneficiarul serviciului,sau a dreptului de a-l utiliza”.

Ca efecte economice,serviciile trebuie intelese ca rezultatul activitatilor sociale utile,prin care se satisfac necesitati materiale si spirituale ale populatiei,intreprinderilor,organizatiilor economice si institutiilor.

Demersul de definire a serviciilor este dificil si datorita faptului ca acestea se realizeaza nu numai in cadrul unor unitati specializate, “exteriorizate” de activitatile de productie propriu_zise,ci si in interiorul intreprinderilor producatoare de bunuri materiale. In acest din urma caz,recunoasterea lor ca atare si mai ales evidentierea si evaluarea lor statistica este mai dificila. De altfel,extinderea activitatilor de servicii in unitatile industriale si agricole reprezinta una din trasaturile specifice ale “economiei serviciilor” care caracterizeaza in prezent economia tarilor dezvoltate.

Alte definitii,cum este cea a lui Hill,pun accentul pe diferenta intre producatorul unui bun care nu stie,de regula,cine achizitioneaza produsele lui si producatorul unui serviciu,aflat in relatie directa cu consumatorul,prestarea serviciului respectiv realizandu-se la comanda speciala a utilizatorului. Astfel,Hill defineste serviciile ca:”schimbari in conditia unei persoane sau a unui bun,care sunt rezultatul activitatii,pe baza de comanda,a unei alte unitati economice”. In acest sens,confectionarea de bunuri materiale pe baza de comanda este considerata prestare de serviciu.