Impozite și taxe locale - Iași

-Introducere-

Potrivit Constitutiei, cetatenii au obligatia sa contribuie prin impozite si taxe locale la cheltuielile publice, iar sistemul legal de impunere trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale.

In consecinta, intreaga activitate de impunere, urmarire si percepere a impozitelor, taxelor si contributiilor consta, de fapt, in aplicarea si respectarea in tocmai a unor prevederi legale si orice abatere in acest sens inseamna incalcarea legii cu consecinte ce atrag raspunderea celor in cauza.

Impozitele si taxele sunt constituite in toate situatiile prin acte normative ce emana de la Parlament sau de la organele locale ale autoritatii publice.

Statul are dreptul de a reglementa sistemul de impunere format atat din reguli de impunere, cat si din reguli de urmarire si percepere a impozitelor si taxelor.

Taxele sunt o forma a impozitelor, avand caracteristic faptul ca plata lor este ocazionata de prestarea unor servicii de catre stat prin institutiile sale. Dimensiunea lor nu este fundamentata pe costuri, ele fiind calculate prin aproximare, fapt ce le diferentiaza de tarife.

IMPOZITELE

Scurt istoric

Impozitele sunt cea mai importantă resursă financiara a statului şi cea mai veche, în ordinea apariţiei veniturilor publice .

Oricare ar fi instituţia care percepe impozitul, aceasta se face în virtutea autorizării legii . Legea care introduce impozitul este dată de Parlament, dar este aplicată de Guvern şi de Administraţia Financiară .

Impozitele sunt plăţi care se fac către stat cu titlu definitiv şi nerambursabil . Caracterul definitiv al impozitului evidenţiază lipsa obligaţiei de restituire direct către plătitor a sumei percepute . In schimbul acestora, plătitorii nu pot solicita statului un contraserviciu de valoare egală sau apropiată .

Pentru toate societăţile, impozitele constituie o necesitate, ele fiind principalul alimentator cu venituri băneşti a bugetului, dar şi importante instrumente de politică financiară, economică şi socială .

Iniţial, unicul rol al impozitelor a fost de natură pur financiară . Din punct de vedere al rolului pe plan financiar, acestea constituie principalul mijloc de procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice.

Fiecărui moment de dezvoltare al societăţii îi carespunde unui anumit nivel al impozitelor, nivel care se schimbă pe măsura acestei dezvoltări .Specific evoluţiei impozitelor în perioada postbelică este tendinţa creşterii lor în mărime absolută şi relativă. Sporirea volumului impozitelor s-a realizat prin creşterea numărului plăţilor, creşterea volumului materiei impozabile, precum şi prin majorarea cotelor de impunere . Astfel, în ţările dezvoltate, impozitele şi taxele procură intre opt şi nouă zecimi din totalul resurselor financiare ale statului . In ţările în curs de dezvoltare, procurarea impozitelor şi taxelor cunoaşte diferenţe mai mari în totalul resurselor financiare, variind între cinci si nouă zecimi .

In perioada modernă, impozitele au dobândit un rol, fiind folosite ca instrument de intervenţie al statului în viaţa economică au devenit o metodă de conducere prin care se regleză mecanismele pieţei . In funcţie de intenţia legiuitorului, impozitele se pot manifesta ca instrument de stimulare sau frânare a unor activităţi de creştere ori reducere a producţiei sau consumului unui anumit produs . Ele servesc ca metode interventioniste cu caracter conjunctural sau structural, pentru corectarea evoluţiei, pentru stabilizarea si echilibrarea creşterii economice.

Pe plan social rolul impozitelor se concretizează în faptul că, prin intermediul lor, statul redistribuie o parte importantă din produsul intern brut între clase şi grupuri sociale între persoanele fizice şi cele juridice . In acest mod are loc o anumită rectificare a discrepanţelor dintre nivelurile veniturilor .

Prin lege se stabilesc anumite limite ale impozitelor, al căror nivel diferă de la o ţară la alta, şi de la o perioadă la alta . Astfel, după cel de-al doilea război mondial se considera ca această limită reprezintă 25% din PNB . In a doua jumătate a anilor ’80 această pondere reprezenta, în majoritatea ţărilor dezvoltate din Europa, între 35% şi 45% .

Un nivel prea ridicat al impozitelor aduce neajunsuri, slăbeşte iniţiativa şi multiplică fenomenele de evaziune şi fraudă fiscală, generează inflaţia . De aceea, se consideră un nivel raţional al impozitelor dincolo de care s-ar inregistra descreşteri în randamentul acestora .

Limita impozitelor este influenţată atât de factori externi sistemului de impozite, cât şi de factori interni acestuia .