Impozitele

Introducere

Actualitatea temei cercetării- În condițiile relațiilor de piață impozitele au un rol important în mecanismul dezvoltării economice a unei țări Ele determină mărimea înclinației de a economisi, investi și munci ,influențînd creșterea producției și ocuparea forței de muncă, ceea ce reprezintă elementele esențiale ale strategiei economice, făcînd din reforma fiscală o componentă importantă a reformei economice

Problema cercetări- detectarea utilizarii impozitelor ca instrument de reglementare statala

Obiectul cercetării- modalitati de repartizare a impozitelor

Obiectivele investigației:

- Studierea Continutului economic si trasaturilor impozitului

- Cercetarea tipologiilor de impozite

- Identificarea elementelor tehnice ale impozitului

- Caracterizarea principiilor impunerii impozitelor

Termeni-cheie

- Impozit

- Finante

- Stat

- Taxe

- Bunuri

1. Continutul economic si trasaturile impozitului

Impozitele constituie, prin proportii, arie de manifestare si vechime, forma principala a resurselor financiare publice. Ele au aparut înca din sclavagism, fiind considerate primul element de finante publice, în masura în care statul a trecut la prelevarea, cu caracter obligatoriu, a unor venituri sau resurse private la dispozitia sa, în forma baneasca.

Dupa unii autori, însa, originea impozitelor moderne se gaseste în ajutoarele de tip feudal, bazate pe consimtamântul vasalilor fata de rege. În raport cu existenta acelui consimtamânt, presupus de sistemul ajutoarelor feudale si mentinut, oarecum, în regimul de instituire a impozitelor moderne prin votul parlamentelor, se poate invoca si o nuanta a caracterului voluntar al impozitelor. Pe primul plan, însa, în sistemele impozitelor moderne, a trecut definitiv caracterul lor impus, de prelevari obligatorii ale unor resurse private la dispozitia statului, fara a se nega suportul democratic al instituirii lor de catre organe legislative alese de cetateni (contribuabili). Astfel, notiunea de impozit semnifica, în primul rând, o obligatie impusa de catre stat supusilor sai, constând în a se ceda acestuia parti din veniturile sau averile lor, pentru acoperirea nevoilor sale de functionare, respectiv a cheltuielilor publice. Continutul economic al impozitelor consta, deci, în procesele economice de redistribuire, mai ales, a PIB, de la posesorii veniturilor (averilor) catre stat, în vederea acoperirii nevoilor publice. Cum economia de piata se bazeaza pe administrarea resurselor în cadrul proprietatii private, procesele economice exprimate prin impozite sunt procese de repartitie secundara, a veniturilor si, în mai mica masura, a averilor acumulate de persoanele fizice si juridice. Totodata, prin prisma derularii acestor procese, impozitul exprima o relatie sociala între persoanele fizice si juridice, (care cedeaza parti din veniturile sau averile lor), pe de o parte, si stat, (care preia la dispozitia sa resursele respective, constituindu-si fondurile banesti necesare functionarii sale), pe de alta parte. Scopul pentru care se realizeaza aceste procese de redistribuire, determinând existenta relatiilor cu statul (ca exponent al unei colectivitati umane), este considerat unul colectiv, national sau local. În aceste conditii, impozitele, ca si celelalte contributii cu caracter obligatoriu (similare), antreneaza modificari ale marimii valorii aflate spre administrare la dispozitia participantilor la relatiile respective: persoane fizice si juridice, pe de o parte si autoritatile publice, reprezentante ale colectivitatilor de tip statal, pe de alta parte.

Caracteristicile definitorii ale impozitelor, ca principala forma a resurselor financiare publice, pot fi sintetizate astfel:

1. Prelevarea sub forma impozitelor are titlu obligatoriu, (în sarcina contribuabilului) si se realizeaza în mod silit. În aceasta relatie dintre stat si persoanele fizice sau juridice, actioneaza obligatia de a plati suma stabilita drept impozit fara a se cere consimtamântul expres al platitorului, iar în cazul în care acesta din urma nu se conformeaza, statul poate aplica masuri coercitive.

2. Impozitele se preleva la dispozitia statului, fara o contraprestatie directa din partea acestuia. Între prelevarile sub forma de impozite si actiunile de finantat carora le sunt destinate nu se stabileste, în principiu, o corespondenta directa. În mod independent de destinatia, ce li se va da, impozitele se preiau de la persoanele fizice si juridice fara ca statul sa le ofere, în schimb si în mod direct, bunuri, servicii sau alte avantaje, în ideea de contraprestatie.

3. Prelevarea sub forma impozitelor se efectueaza cu titlu nerestituibil (nerambursabil), exprimând. Aceasta trasatura este, de altfel, imprimata categoriei generale a finantelor, în acceptiunea sa restrictiva.

In conceptia clasica, impozitul a fost definit ca o plata suportata de cetateni pentru serviciile aduse lor de catre stat, iar în interpretarea semnificatiilor sale se avea în vedere doar ipostaza sa de resursa financiar destinata finantarii cheltuielilor neproductive ale statului. În acest sens, A.Smith si D. Ricardo afirmau ca impozitul reprezinta o prelevare neproductiva din produsul creat în economie pentru sustinerea statului, respectiv pentru asigurarea functionarii institutiilor sale neproductive. Asemanator, Gaston Jéze, considerat a fi fondatorul stiintei finantelor (publice), afirma ca "impozitul este o prestatie baneasca rechizitionata de catre stat de la particulari, în mod silit, cu titlu definitiv si fara contraprestatie, în vederea acoperirii cheltuielilor publice". Ideea prestatiei banesti a particularilor, fara contraprestatie din partea statului, incluzând în sine obligativitatea participarii lor la acoperirea nevoilor publice, nu exclude ipostaza lor de beneficiari ai serviciilor furnizate de catre stat, în contextul larg al îndeplinirii functiilor ce-i revin acestuia.