Impozitele și Taxele Instrumente de Reglare și Reglamentare în Economiile de Piață

1. Impozitul reprezintă o contribuţie bănească obligatorie şi cu titlu nerambursabil, datorată, conform legii, statului de către persoanele fizice şi juridice pentru veniturile pe care le obţin sau pentru averea pe care o posedă. Potrivit articolului 6 al Codului fiscal din Republica Moldova nr. 1163-XIII din 24.04.97 “Impozitul este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu ţine de efectuarea unor acţiuni determinate şi concrete de către organul împuternicit sau de către persoana cu funcţii de răspundere a acestuia pentru sau în raport cu contribuabilul care a achitat această plată. ”

Rolul impozitelor se manifestă pe plan financiar, economic şi social.

Rolul cel mai important al impozitelor se manifestă pe plan financiar deoarece acestea constituie sursa principală de formare a resurselor finanţelor publice. Rolul impozitelor pe plan economic se concretizează în încercările statului de a folosi impozitele ca mijloc de intervenţie în activitatea economică. Astfel, impozitele se pot manifesta ca instrumente de stimulare sau frînare a anumitor activităţi de creştere sau reducere a producţiei sau consumului unui produs. Rolul impozitelor pe plan social se concretizează în faptul că prin intermediul lor statul redistribuie o parte importantă din PIB între clase şi pături sociale, între persoane fizice şi juridice.

Principala grupare a impozitelor:

- Dupa trasaturile de fond si forma cuprinde:

a) impozitele directe:

-impozite reale, au ca materie impozabilă averea materiala, sub diferitele ei forme, precum pamantul-impozitul pe teren, clădirile-impozitul pe cladiri, mijloacele de transport-taxa asupra mijloacelor de transport.La stabilirea impozitelor reale nu se tine cont de situatia personala (puterea contributiva) a subiectului impozitului, fapt pentru care ele sunt cunoscute si sub denumirea de impozite “obiective” sau “pe produs”.

-impozite personale ( impozitul pe venit), se stabilesc asupra veniturilor sau averii, tinand cont si de situatia persoanelor a contribuabilului, fapt pentru care acestea mai sunt cunoscute si sub denumirea de impozite “subiective”.

b) impozitele indirecte. (ex. : taxa pe valoare adaugata, accize, taxe vamale, taxe de timbru si de inregistrare, impozitul pe spectacole.

- Dupa obiectul impunerii, impozitele se grupeaza în :

a) impozite pe venit

b) impozite pe avere

c) imopozite pe cheltuieli.

- In functie de frecventa cu care se ralizeaza impozitele se grupează în

a)impozite permanente (ordinare)

b)impozite incidentale (extraordinare)

2.Taxa reprezintă plata efectuată de către persoanele fizice şi juridice pentru serviciile prestate acestora de instituţiile publice care primesc, întocmesc sau eliberează diferite acte, prestează servicii şi rezolvă alte interese legitime. Potrivit articolului 6 al Codului fiscal din Republica Moldova nr. 1163-XIII din 24.04.97 “Taxa este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu este impozit”.

Trăsăturile specifice taxelor sint:

-Plata neechivalentă pentru servicii sau lucrări efectuate de organe sau instituţii care primesc, întocmesc sau eliberează diferite acte, prestează servicii şi rezolvă alte interese legitime ale persoanelor fizice sau juridice. Plata serviciilor sau lucrărilor este neechivalentă deoarece, conform dispoziţiilor legale, aceasta poate fi mai mare sau mai mică comparativ cu valoarea prestaţiilor efectuate de organe sau instituţii

- Subiectul plătitor este precis determinat din momentul când acesta solicită efectuarea unei activităţi din partea unei instituţii de stat.

- Taxele reprezintă o contribuţie de acoperire a cheltuielilor necesare serviciilor solicitate de diferite persoane în mod direct şi imediat.

3.Principii de politică economică

Cu ocazia introducerii unui impozit, statul urmăreşte, de regulă, realizarea mai multor obiective. Este vorba mai întâi de procurarea veniturilor necesare acoperirii cheltuielilor publice, apoi de folosirea impozitului ca instrument de impulsionare a dezvoltării unor ramuri sau subramuri economice, de stimulare ori de reducere a producţiei sau a consumului unor mărfuri, de extindere a exportului sau de restrân¬gere a importului anumitor bunuri etc.

Încurajarea dezvoltării unei ramuri sau subramuri economice poate fi realizată şi prin măsuri de ordin fiscal, cum sunt: stabilirea unor taxe vamale ridicate la import; reducerea sau scutirea de plata impozitelor indirecte a mărfurilor autohtone; mic¬şorarea impozitelor directe stabilite în sarcina întreprinzătorilor care îşi plasează capitalurile în ramura sau subramura respectivă; facilitarea amortizării accelerate a capitalului fix din acest domeniu, cea ce conduce la reducerea profitului impozabil al societăţilor de capital din ramura sau subramura respectivă etc.

Impozitele sunt frecvent utilizate pentru „a influenţa comportamentul producă¬torilor agricoli în ceea ce priveşte producţia obţinută şi veniturile realizate: un impozit stabilit în funcţie de venitul mediu (prezumat) la hectarul de teren poate

stimula interesul producătorilor să obţină o producţie sporită la hectar şi cu costuri mai mici, ştiind că pentru venitul suplimentar astfel obţinut nu datorează impozit suplimentar".