Impozitul pe Bunurile Imobiliare

Elementele impozitului pe bunurile imobiliare.

Impozitul pe bunurile imobiliare reprezintă un impozit local şi o plată obligatorie la buget de la valoarea bunurilor imobiliare.

Impozitul pe bunurile imobiliare este reglementat de Titlul VI al Codului fiscal. Acest Titlu a intrat în vigoare din 1.01.04. Până la 1.01.06, prin derogarea de la prevederile Codului Fiscal, aplicarea impozitului pe bunurile imobiliare se reglementează conform prevederilor Legii Republicii Moldova Nr. 1056-XIV din 16.06.2000 (cu modificări ulterioare) pentru punerea în aplicare a Titlului VI a Codului Fiscal.

Bunuri imobiliare – terenurile, clădirile, construcţiile, apartamentele şi alte încăperi izolate, a căror strămutare este imposibilă fără cauzarea de prejudicii destinaţiei lor.

Valoare estimată – valoarea bunurilor imobiliare calculată la o dată anumită cu utilizarea metodelor de evaluare prevăzute de legislaţie.

Cotă maximă a impozitului – cota ad valorem în procente din baza impozabilă a bunurilor imobiliare, stabilită în prezentul titlu, care poate să difere de cota concretă a impozitului.

Cotă concretă a impozitului – cota ad valorem în procente din baza impozabilă a bunurilor imobiliare, stabilită de către autoritatea reprezentativă a administraţiei publice locale la adoptarea bugetului unităţii administrativ-teritoriale respective.

Subiecţii impunerii sunt:

- proprietarii bunurilor imobiliare de pe teritoriul Republicii Moldova;

- deţinătorii drepturilor patrimoniale (drepturilor de posesie, de gestiune şi/sau de folosinţă) asupra bunurilor imobiliare de pe teritoriul Republicii Moldova ce se află în proprietatea publică a statului sau în proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale şi arendaşii care arendează un bun imobiliar agricol proprietate privată, dacă contractul de arendă nu prevede altfel. Pentru bunurile imobiliare ale autorităţilor publice şi ale instituţiilor finanţate de la bugetele de toate nivelurile, transmise în arendă sau locaţiune, subiecţi ai impunerii sînt arendaşii sau locatarii.

Obiecte ale impunerii sunt:

Obiecte ale impunerii sînt bunurile imobiliare, inclusiv terenurile (terenuri cu destinaţie agricolă, terenuri destinate industriei, transporturilor, telecomunicaţiilor şi terenurile cu alte destinaţii speciale) din intravilan sau din extravilan, clădirile, construcţiile, casele de locuit individuale, apartamentele şi alte încăperi izolate, inclusiv bunurile imobiliare aflate la o etapă de finisare a construcţiei de 50% şi mai mult, rămase nefinisate timp de 3 ani după începutul lucrărilor de construcţie.

(2) Baza impozabilă a bunurilor imobiliare constituie valoarea estimată a acestor bunuri.

Cotele impozitului pe bunurile imobiliare:

a) pentru bunurile imobiliare cu destinaţie locativă (apartamente şi case de locuit individuale, terenuri aferente acestor bunuri) din municipii şi oraşe, inclusiv din localităţile aflate în componenţa acestora, cu excepţia satelor (comunelor) ce nu se află în componenţa municipiilor Chişinău şi Bălţi; pentru garajele şi terenurile pe care acestea sînt amplasate, loturile întovărăşirilor pomicole cu sau fără construcţii amplasate pe ele:

– cota maximă – 0,3% din baza impozabilă a bunurilor imobiliare;

– cota minimă – 0,05% din baza impozabilă a bunurilor imobiliare.

Cota concretă se stabileşte anual de către autoritatea reprezentativă a administraţiei publice locale;

a1) pentru terenurile agricole cu construcţii amplasate pe ele:

- cota maximă – 0,3% din baza impozabilă a bunurilor imobiliare;

- cota minimă – 0,1% din baza impozabilă a bunurilor imobiliare.

Cota concretă se stabileşte anual de către autoritatea reprezentativă a administraţiei publice locale;

b) pentru bunurile imobiliare cu altă destinaţie decît cea locativă sau agricolă, inclusiv exceptînd garajele şi terenurile pe care acestea sînt amplasate şi loturile întovărăşirilor pomicole cu sau fără construcţii amplasate pe ele – 0,1% din baza impozabilă a bunurilor imobiliare.

Perioada fiscală

Perioada fiscală este anul calendaristic.