În ce măsură reglementările influențează activitatea economică

INTRODUCERE

Barierele în calea unei bune funcţionări a pieţelor şi obstacolele în calea competitivităţii unei ţări sunt adesea rezultatul intervenţiei statului în economie. Statul intervine direct în viaţa anumitor agenţi economici şi în interacţiunile lor proiectându-le regulile jocului, reglementând comportamente şi structuri ale pieţelor pentru a rezolva probleme de eşec a acestor pieţe pentru a produce bunuri publice, cum ar fi educaţia obligatorie şi conservarea mediului, pentru a redistribui bogaţia în cazul în care distribuţia veniturilor generate într-un mod competitiv nu este acceptabil social. Acest sistem de reguli este cunoscut în literatura de specialitate ca “reglementare economică”.

În experienţa multor ţări industrializate, reglementarea activităţilor economice şi-a depăşit limitele “fiziologice”. Au fost introduse norme care s-au suprapus de-a lungul timpului, rezultând adesea numeroase conflicte. Evoluţia economică şi socială precum şi progresul tehnic au pus la îndoială constrângerile reglementare impuse de adaptarea afacerilor în diferite sectoare. În multe cazuri, prin urmare, reglementarea este ineficientă, inutil obligând pentru desfăşurarea activităţii economice şi pentru funcţionarea mecanismelor de piaţă, producând mai multe costuri decât beneficii aşteptate, şi inducând multe ţări în a reconsidera rolul statului în economie.

Accentul a fost pus spre ideea unui stat care creează în primul rând “reguli” care să conducă la creşterea şi eficienţa economică a sistemului. Aceste experienţe au dus la un consens larg în cadrul comunităţii economice şi în rândul responsabililor politici, asupra a ceea că intervenţia statului nu este mereu necesară şi că, concurenţa poate contribui la promovarea eficienţei economice a sistemului, reducând barierele la intrarea şi ieşirea de pe pieţe, precum şi taxele si veniturile companiilor.

Fiecare ţară trebuie să creeze şi să aplice legi care afectează activitatea economică în funcţie de contextul său, şi, de asemenea, identificarea instituţiilor şi agenţilor guvernamentali care elaborează şi implementează politici economice.

REGLEMENTARE ŞI PERFORMANŢĂ ECONOMICĂ ÎN LITERATURA DE SPECIALITATE

În ultimii ani, multe studii au fost dedicate analizei posibililor factori determinanţi ai creşterii şi productivităţii economiilor ţărilor. Aceste studii au demosntrat, prin urmare existenţa unei corelaţii pozitive între creşterea productivităţii multifactorială cu diverse măsuri de intensitate tehnologică. În modelul de creştere neoclasic, reglementarea activităţii economice influenţează nivelul de producţie din sistem, în timp ce o creştere continuă influenţează echilibrul pe o lungă perioadă, contribuind astfel la un declin al ratei de creştere: efectul este în principal deplasarea până la funcţia de cost a firmelor şi deplasarea în jos pe funcţia de producţie, ducând la un nivel inferior de produs şi o rată de creştere mai redusă pe termen lung.

Alte studii au demosntrat importanţa de a structura instituţiile economice, în special cele de formă corporatism, ca un factor decisiv în explicaţie a diferenţei în termeni de performanţă economică.

Ideea de bază este că mediul de afaceri şi formele de piaţă care caracterizează sistemul economic din fiecare ţară sunt, de asemenea, rezultatul instituţiilor şi politicilor întreprinse în acea ţară. Într-o analiză realizată de către Phelps, se arată faptul că ele pot crea bariere şi impedimente la activitatea economică în principal în trei domenii :