Incertitudine și Risc în Actul de Consum

INTRODUCERE

Analiza microeconomica în principal se dedica comportamentelor individuale si interactiunii lor, în centrul atentiei fiind individul, reprezentat de omul aflat într-o permanenta cautare a satisfacerii nevoilor sale. În calitate de consumator, individul se manifesta ca purtator al cererii de bunuri si servicii de consum, urmarind maximizarea satisfacerii nevoilor sale. El cauta maximizarea utilitatii economice, pe baza principiului hedonist.

Teoria consumatorului îsi propune sa explice maniera în care individul repartizeaza resursele sale în diferite bunuri si sericii disponibile, astfel încât sa-si maximizeze satisfacsia produsa prin consumul lor.

Individul alege din varietatea bunurilor ce-l inconjoara acele combinasii care-i pot oferi cea mai buna satisfactie.

Într-o situatie de abundenta, ipotetic vorbind, nimic nu limiteaza posibilitatile de consum ale individului. El nu suporta nici un cost, nu este constrâns la nici un sacrificiu pentru a-si procura bunurile, de aceea el poate consuma orice cantitate dintr-un bun, pâna în momentul în care utilitatea totala este maxima, deci utilitatea marginala devien nula. Deci conditia de echilibru al consumatorului este, în situatia de abundenta,

UmX = 0

În realitate, situatia cu totul alta. Individul trebuie sa aleaga dintre mai multe posibilitati de consum, de unde vine si gradul de incertitudine si risc în actul de consum.

În situatia de raritate cu economie monetara, probabilitatea consumatorului se schimba. Dispunând de o suma data,individul trebuie sa decida cum o împarte pentru procurarea bunului X sau Y. Utilitatea maxima, în acest caz, va fi atinsa atunci când utilitatea marginala a unei unitati monetare cheltuite pt procurarea bunului X devine egala cu utilitatea marginala a unei unitati monetare cheltuita pentru procurarea bunului Y. Atunci, daca Px si Py sunt preturile unitare ale bunurilor X si Y, conditia de echilibru devine:

În economie, prezumtia rationalitatii detine o pozitie favorizata. A fost considerata un aevar evident, o tautologie, sau cel putin o idee rezonabila. Conceptul filozofic al rationalismului economic se gaseste tocmai din filozofia greaca. Astfel, Platon si Aristotel punctat cele 3 componente ce trebuie îmbinate în viata, si anume:

1. Componenta teoretica: pune accentul pe cultivarea virtutilor necesare dezvoltarii umane: întelepciunea, întelegerea, stiinta.

2. Componenta practica: se îndreapta spre dezvoltarea întelepciunii practice

3. Componenta productiva: pune accentul pe imporanta meseriilor care produc bunurile necesare satisfacerii cerintelor materiale.

Adam Smith (1776) lanseaza în “Avutia Natiunilor” o pledoarie în favoarea orientîrii si dezvoltarii productiei nationale în conformitate cu “înclinatia naturala” a individului si cu “tendinta naturala” a sociatatii. Plecând de la aceasta viziune, matematicienii si economistii sec XX au construit Teroria utilitatii asteptate. Economistii au proiectat, de aici, homos economicus, individualistul pur, cel care opteaza întotdeuna pentru varianta care este cea mai buna pentru el. Sa descriem succint riscul si incertitudinea din prisma deciziilor luate în viziune rationala.

RISCUL: caracterizeaza situatoa în care se cunosc optiunile, numai ca efectele ce sunt asociate nu mai sunt certe, ci se prezinta sub forma unor distributii probablistice. Un bun exemplu este jocul la ruleta unde exista 39 de numere de la 0 la 38. În varianta cea mai simpla de pariere, unui jucator i se ofera posibilitaea sa aleaga între 2 variante:

- sa parieze pe numere pare (2, 4, 6, ...., 38) sau

- sa parieze p enumere impare (1, 3, 5, ..., 39).

Alegând oricare din cele doua variante, un jucator are 48, 8 % sanse sa câstige suma pariata si 51,28% sanse sa o piarda. Cheia jocului este numarul 0 pe care jucatorul nu are voie sa parieze si care asigura organizatorilor, pe terme