Indicatorii Economico-Financiari

reprezintă expresia eficienţei şi performanţei activităţilor economico-financiare previzionate şi/sau realizate.

Acesti indicatori se pot calcula fie la nivel de firmă, fie la nivel de centre de responsabilitate sau centre de cost.

Importanţa calculării indicatorilor economico-financiari constă în cunoaşterea evoluţiei acestora şi în compararea lor cu cei din exerciţiile financiare anterioare, ceea ce oferă conducerii firmei , posibilitatea de a face analize economico-financiare ce vor avea un impact în procesul decizional. De asemenea, există indicatori financiari care ajută la predicţia unui eventual faliment în viitor.

Cunoaşterea nivelului indicatorilor economico-financiari permite efectuarea de comparaţii cu alte entităţi din sectoare de activitate similare, autohtone sau internaţionale, ceea ce conduce la uşurarea analizei datelor cuprinse în raportul financiar.

Utilizarea şi limitele indicatorilor economico-financiari

Pentru a se realiza o analiză eficientă pe baza ratelor financiare trebuie luate în considerare următoarele aspecte:

1. Întodeauna este nevoie de un punct de referinţă, indiferent că este vorba de valori

istorice obţinute de companie, de previziuni sau de valori calculate pentru alte societăţi cu acelaşi domeniu de activitate .

2. Analiza pe baza unui singur indicator poate conduce la interpretări eronate, din acest

motiv, recomandându-se studierea mai multor rate pentru a se obţine o imagine corectă a poziţiei sau performanţei financiare a companiei .

3. Utilizarea valorilor bilanţiere de la sfârşitul anului la calculul indicatorilor-financiari

poate conduce la obţinerea unor erori date de factori sezonieri, de aceea se recomandă utilizarea valorilor medii (exemplu: Stocuri la sfârşitul anului-Stocuri la începutul anului/2) .

4. Ratele financiare sunt influenţate de limitările contabile existente, fiind posibil ca în

cazul realizării de calcule pe baza de standarde diferite să rezulte unele discrepanţe (exemplu: calculul pe baza standardelor IASIFRS).

Analiza Indicatorilor Economico – Financiari din Bilanţul Contabil

Bilanţul de exerciţiu exprimă o prelucrare simplificată a bilanţului financiar-contabil, pe baza căruia se analizează starea de echilibru sau dezechilibru financiar în care se situează entitatea din punctul de vedere al alocărilor (sub formă de active), respectiv al surselor de finanţare (sub formă de pasive) pe termen scurt, mediu şi lung.

Indicatorii economico-financiari principali sunt:

1. Indicatori de lichiditate:

a) Indicatorul lichidităţii curente (indicatorul capitalului circulant);

b) indicatorul lichidităţii imediate(indicatorul test acid);

2. Indicatori de risc:

a) Indicatorul gradului de îndatorare;

b) Indicatorul privind acoperirea dobânzilor;

3. Indicatori de activitate (indicatori de gestiune):

a) Viteza de intrare sau de iesire a fluxurilor de numerar;

b) Capacitatea de a controla capitalul circulant şi activităţile comerciale de bază;

c) Viteza de rotaţie a stocurilor (rulajul stocurilor);

d) Viteza de rotaţie a debitelor-clienţi;

e) Viteza de rotaţie a creditelor-furnizor;

f) Viteza de rotaţie a activelor imobilizate;

g) Viteza de rotaţie a activelor totale;

4. Indicatori de profitabilitate:

a) Rentabilitatea capitalului angajat;

b) Marja brută din vânzări;

5. Indicatorii de solvabilitate pe termen lung

a) Raportul datorii la capitaluri proprii;

b) Raportul Imobilizări corporale nete la capitalul propriu;

c) Gradul de acoperire a dobânzilor;

6. Alţi indicatori

Pentru a se asigura echilibrul financiar, trebuie să fie respectate următoarele corelaţii:

-activele pe termen lung ale entităţii să fie finanţate din surse atrase pe termen lung,

-activele pe termen scurt ale entităţii să fie finanţate din surse atrase pe termen scurt.