Indicatorii Macroeconomici în Contextul Sistemului Conturilor Naționale

Activitatea economică desfăşurată la nivelul unei economiilor fiecărui stat în parte se apreciază cu ajutorul indicatorilor macroeconomici.

Principalii astfel de indicatori prin care se evidenţiază tranzacţiile economice la nivelul întregii economice sunt cuprinşi în Sistemul Conturilor Naţionale, un sistem de evidenţă a rezultatelor desfăşurate într-o anumită ţarăşi pentru o anumită perioadă de timp, de obicei un an calendaristic.

Rezultatele activităţii la nivel macroeconomic se reflectă cifric şi cantitativ prin indicatori sintetici. În Sisitemul conturilor naţionale se calculează cinci indicatori sintetici principali, şi anume: produsul global brut, produsul intern brut, produsul intern net, produsul national brut şi produsul national net. Indiferent de natura rezultatelor (bunuri materiale şi servicii) şi fluxurilor din economia naţională, aceşti indicatori se calculează numai în expresie valorica, prin intermediul preţurilor şi tarifelor. De obicei, indicatorii sintetici de rezultate macroeconomice se determină la preţurile pieţei, ceea ce permite cunoaşterea dimensiunii rezultatelor activităţii din intervalul de timp avut în vedere, corelarea resurselor alocate şi consumate cu rezultatele obţinute, studierea principalelor corelaţii care s-au manifestat în perioada de calcul.

Veniturile

Venitul este reprezentat de totalitatea resurselor disponibile pe care persoanele fizice şi juridice le obţin din salarii, rente, chirii, dobânzi etc.

Veniturile statului sunt formate din totalitatea resurselor băneşti instituite prin legi, care contribuie la constituirea fondurilor băneşti ale acestuia, alcătuind un tot unitar denumit sistemul veniturilor publice.

Venitul agregat, reprezentând corespondentul venitului la nivel macroeconomic, este suma veniturilor individuale ale cetăţenilor unui anume stat, obţinute într-o anumită perioadă de timp, de obicei un an calendarisitic. Venitul agregat poate fi relevant de pildă când se doreşte urmărirea activităţilor pe care le include economia subterană. Toate aceste activităţi ascunse sunt caracterizate de reguli instituţionale încălcate în mod deliberate. Astfel, venitul agregat devine măsura dimensiunii fiecărei activităţi ascunse.

Dacă se doreşte realizarea unei comparaţii la nivel internaţional sau pentru periaode de timp diferite la nivelul aceluiaşi stat, relevant este venitul mediu, care se calculează prin raportarea venitului agregat la populaţia statului analizat.

În ceea ce priveşte bunăstarea, aceasta nu este neapărat direct proporţională cu nivelul produsului intern brut. Se apreciază că aceasta este comparabilă cu nivelul veniturilor fie la nivel individual, fie la nivelul unei întregi societăţi. La rândul său, venitul se cuantifică pe baza venitului naţional, indicator economic ce reflectă efortul creativ al întregii naţiuni. Venitul naţional reprezintă suma veniturilor realizate de posesorii factorilor de producţie care participă direct sau indirect la activitatea de producţie. Practic, venitul naţional se calculează însumând la scara întregii economii, totalitatea salariilor, dobânzilor obţinute de posesorii de depozite, rentelor obţinute de proprietarii de terenuri, ale veniturilor populaţiei şi ale antreprenorilor.

Literatura economică de specialitate operează în mod frecvent cu noţiunea de venit naţional real, care permite măsurarea variaţiei puterii de cumpărare a venitului. Venitul naţional real poate fi determinat ca sumă între produsul intern brut (PIB) real şi efectele schimbărilor intervenite în relaţiile dintre preţurile externe (câştiguri sau pierderi). Trebuie făcută distincţia dintre produsul intern brut real şi venitul naţional real. Acesta din urmă poate să arate cât de bună este situaţia financiară a unei ţări în anul curent faţă de anul de bază.

Output-ul

Totalitatea bunurilor materiale şi a serviciilor produse de către o economie naţională poartă denumirea de output agregat.

Output-ul produs pe teritoriul naţional, de către agenţii economici naţionali într-o anumită perioadă de timp se află calculând produsul intern brut. Acesta este principalul agregat macroeconomic şi reprezintă valoarea de piaţăa bunurilor şi serviciilor finale produse de către toţi agenţii economici care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul unei ţări într-o perioadă de timp bine determinată.

Cadrul metodologic al Sistemului Conturilor Naţionale propune trei metode de calcul al PIB-ului:

a) Metoda de producţie – PIB-ul este egal cu suma valorilor adăugate brute (calculate ca diferenţe între producţie şi consum intermediar) realizate de agenţii economici rezidenţi, majorate cu impozitele pe produs care nu sunt deja incluse în valorile adăugate ale producătorilor.