Industria alimentară

Industria alimentara va cunoaste o dezvoltare deosebita atat la nivel national, cat si la nivel local. Produsul alimentar trebuie procesat prin tehnologii cat mai ecologice si cu echipamente corespunzatoare. Exploatarea rationala a acestora, din toate punctele de vedere, impune prezenta specialistilor în domeniu. Zona centrala a Moldovei este reprezentativa printr-un indice de dezvoltare ridicat al industriei, în special, al celei alimentare.

An de an, societati importante din intreaga lume ca si renumite firme autohtone au participat la IndAgra si au adus in atentia pietei romanesti cele mai noi si performante oferte pentru agricultura, industria alimentara si sectorul zootehnic. Succesul inregistrat de IndAgra este poate cel mai vizibil, pentru ca rezultatele sale pozitive se regasesc in planul concret al recoltelor tot mai bogate.

Cu fiecare iesire la rampa, IndAgra si-a consolidat pozitia in peisajul expozitional, fiind unanim apreciata ca utila si binevenita in contextul importantei acordate agriculturii in procesul de preaderare a Romaniei la Uniunea Europeana, dar si al implementarii programului Sapard.

IndAgra, expozitie internationala de echipamente si produse din domeniul agriculturii, zootehniei si industriei alimentare, se afla in acest an la cea de-a IX-a editie. Anul trecut manifestarea s-a bucurat de participarea a peste 450 de firme din 25 de tari. Faptul ca pentru aceasta editie organizatorii au alocat o suprafata de 27.000 mp, fata de 24.000 la editia precedenta, este o dovada a dezvoltarii interesului manifestat de expozanti pentru acest targ.

O industrie alimentara competitiva care functioneaza bine este o conditie esentiala pentru aderarea la Uniunea Europeana. Privatizarea sectorului alimentar românesc aproape ca s-a încheiat, dar se mai resimte înca o prezenta puternica a statului în unele subsectoare. Progresul înregistrat de privatizare e posibil sa fi contribuit la cresterea productiei si a productivitatii în industria alimentara, începând cu anul 1990. Optiunile pentru proprietatea privata au atras, de asemenea, un flux crescut de investitii straine directe, dar nivelul ISD în sectorul alimentar (si în agricultura primara) ramâne totusi scazut. Mai mult, investitorii straini prefera în general sectorul comertului cu amanuntul si al restaurantelor, în timp ce ISD în sectorul de prelucrare sunt limitate la fabricile de bere si fabricile de lapte. Drept rezultat, micii proprietari privati (care reprezinta doua treimi din sector) sunt în general lipsiti de resurse financiare pentru îmbunatatiri tehnologice, iar fabricile de stat supradimensionate, cu tehnologie învechita, lucreaza cu o capacitate si eficienta scazute. Privatizarea procesatorilor de stat care au mai ramas (în special în subsectoarele importante ale zaharului si fructelor) în combinatie cu o promovare agresiva a ISD ar trebui sa devina o prioritate de prim rang.

Industria alimentara a României reprezinta 14% din productia industriala totala a tarii (18% din total industrii prelucratoare), iar valoarea productiei sale a fost mai mare cu 43,5% în decembrie 2004 fata de anul 2000 (comparativ cu cresterea de 25,0% pe total industrie prelucratoare) în termeni reali. Conform informatiilor furnizate de Institutul National de Statistica, în anul 2003 functioneaza

10.688 de firme, din care 99% cu capital majoritar privat. Mai mult, 99,4% din valoarea productiei este obtinuta în întreprinderi cu capital majoritar privat. Sunt disponibile câteva detalii suplimentare privind privatizarea unui numar de subsectoare agroalimentare aflate la granita dintre agricultura primara si industria alimentara. Aceste subsectoare includ complexele de porci si pasari, silozurile pentru

cereale, societatile comerciale specializate în seminte.

Complexele de porci si pasari au caracterizat, prin traditie, sectorul agricol de stat din România. În anul 1989, sectorul de stat, cu mai putin de 10% din numarul total al marilor întreprinderi agricole din România (atât ferme de stat, cât si cooperative), detinea mai mult de 50% din numarul de porcine si pasari din întreaga tara. La sfârsitul anului 1996, FPS avea în portofoliul sau 114 complexe de porci si pasari aflate în curs de privatizare. În acest subsector, exista un grad extrem de mare de concentrare, deoarece primele 8 ferme mari însemnau 70% din stocuri si 70% din datoria totala. Fermele zootehnice din sectorul de stat aveau datorii mari, iar transferul lor în sectorul privat a fost o combinatie între privatizare (de ex., vânzarea catre investitori privati), pentru întreprinderile care aveau un grad relativ de succes, si lichidare, pentru întreprinderile falimentare. La începutul anului 2000, practic toate complexele de porci si pasari fusesera privatizate. Noii proprietari erau toti investitori din tara, deoarece complexele zootehnice nu au reusit sa atraga capital strain.