Industria Chinei

China este o ţară situata în partea de est a Asiei este cunoscută sub denumirea Republica Populară Chineză. Relieful acestei ţări este unul variat cu munţi înalţi şi podişuri întinse şi înalte (Tibet, Loess), depresiuni interioare şi câmpii netede. Relieful Chinei are o caracteristică importnta pentru Asia. Climatul Chinei este situate într-o zonă moderată cu anotimpuri distinctive. Datorită musonilor, extinderii suprafeţelor de uscat şi diferenţelor de altitudine, există diferenţe de clime. În partea de nord clima este una uscată, iar în partea de sud-est clima este în mare parte caldă şi umedă.

Unul dintre cele mai impotante motive ale Chinei pentru care se afla pe locul doi la nivel mondial o au resursele naturale. Este bogată în resurse minerale. Ocupă 12% din totalul mondial ocupând locul 3 în lume. Până în prezent s-au găsit în China 171 de zăcăminte, dintre care putem enumera 10 de energie 5 de metale feroase, 41 metale neferoase, 8 metale preţioase, 91 de minereuri nemetalice şi 3 de apă şi gaze. Datorită acestui lucru China ocupă în anul 2012 locul 25 în lume la 45 de produse miniere principale şi locul 1 pe plan mondial la resursele de pământuri rare, gips, vanadium, titan, tantal, wolfram, betonita, grafit, mirabilit, baritina, magnezit, antimoniu.

Resursele minerale sunt răspândite peste tot în ţară: ţiţeiul şi gazele natural în nord, nord-estul Chinei, carbuniii în nord şi nord-vest, minereurile de cupru în sud-vest, minereurile de plumb şi zinc pe tot cuprinsul ţării.

Evolutii recente ale Chinei :

Principala preocupare a economiei chineze în anul 2012 a fost reprezentată de luarea măsurilor necesare pentru a contracara scăderea ritmului de creştere economică, cauzat de incertitudinile

existente în economia mondială, ancorată, în primul rând, la problemele creeate de criză

datoriilor zonei euro şi de redresarea lentă a economiei americane. Se considera că modelul de dezvoltare aplicat economiei chineze până în prezent trebuie transformată radical, respective transformarea modelului de dezvoltare a economiei bazat pe export prin creşterea economică bazată pe consumul intern. În acest sens comerţul a exprimat punctual de vedere privind perspectiva creşterii economiei chineze care consideră că, consumul intern este baza creşterii economice, iar investiţia joacă un rol intermediar subliniind că, creşterea economică va putea fi dezvoltată în viitor numai atunci când investiţia va genera consum.

Alte probleme importante ale economiei chineze le-au constituit dificultăţile de a combină, fără reforma structural, obiective contradictorii precum: activitatea economică durabilă, o inflaţie scăzută sub 4%, o balanţă de plăţi excedentară, o apreciere moderată a ratei de schimb, internaţionalizarea treptată a monedei naţionale (RMB), precum şi disputele teritoriale cu vecinii săi ( Japonia, Filipine, Malaezia şi Brunei).

Rata creşterii PIB-ului în primele 9 luni ale anului 2012, a fost de 7,4%, fiind că cea mai scăzută valuare de la sfârşitului anului 2009. Având în vedere semnalele de creştere economică înregistrate în lunile septembrie şi octombrie 2012, se apreciază ca întreg anul 2012, rata de creştere a PIB-ului va atinge previziunile pentru acest an, respective de 7,5%

În pofida provocărilor şi incertitudinilor provenite din zona Euro şi a contextului actual internaţional, este foarte probabil că economia Chinei să menţină o creştere stabila şi relativ rapidă în perioada următoare, principalele argument fiind: producţia industrial, piaţa de consum, investiţiile în mijloace fixe, investiţiile directe, investiţiile chineze în străinătate şi comerţul exterior .

Relatiile externe ale R.P Chineze:

. China are relaţii diplomatice cu 171 de state, România fiind una dintre ele de la data de 5 octombrie 1949. China este membră ONU şi unul dintre cei cinci membri permanenţi ai Consiliului de Securitate. De asemenea, este membră APEC, ASEN, FAO, G-77 şi a multor altor organizaţii internaţional.

În 2007 China a stabilit cu Uniunea Europeană un parteneriat strategic (PAC), reflectat în expansiunea rapidă a relaţiilor comerciale dintre acestea, care va îmbunătăţi Tratatul de cooperare economică şi comercială dintre Comunitatea Economică Europeană şi R.P Chineză semnat în anul 1987. În anul 2008 a fost lansat în Beijing Dialogul Economic şi Comercial la Nivel Înalt (HED) dintre UE şi China, ca un instrument care să abordeze aspect de interes comun: diversificarea schimburilor comerciale, piaţa de investiţii, protecţia drepturilor de proprietate intelectuală, Ultima reuniune HED a avut loc în Beijing în anul 2010.

Relaţiile cu SUA şi Rusia au cunoscut o dezvoltare fără precedent în ultimii ani, cu rezultate notabile în foarte multe domenii, datorită întâlnirilor frecvente dintre conducătorii celor două ţări. După normalizarea relaţiilor diplomatice cu Japonia, în 1972, cele două ţări au încercat să dapaseasca problemele istoriei şi sa promoveze, în continuare, colaborarea bilateral pe termen lung.

La 21 decembrie 200, după 15 ani de negocieri, China a devenit cel de al 143-lea stat membru al Organizaţiei Mondiale a Comerţului.