Înființarea unei stații de compostare

Introducere

Analiza Cost - Beneficiu este un instrument analitic, utilizat pentru a estima (din punct de vedere al beneficiilor şi costurilor) impactul socio-economic datorat implementării anumitor acţiuni şi/sau proiecte. Impactul trebuie să fie evaluat în comparaţie cu obiective predeterminate, analiza realizându-se în mod uzual prin luarea în considerare a tuturor indivizilor afectaţi de acţiune, în mod direct sau indirect.

În general, analiza cost-beneficiu trebuie să stabilească dacă analiza se realizează adoptând o perspectivă locală, regională, naţională, la nivelul UE sau globală. Nivelul de analiză potrivit trebuie determinat în relaţie cu mărimea şi scopul proiectului, adică în relaţie cu grupul/zona în care proiectul are un impact relevant.

Obiectivul analizei cost - beneficiu este de a identifica şi cuantifica (respectiv de a da o valoare monetară) toate impacturile posibile ale acţiunii sau proiectului luat în discuţie, în vederea determinării costurilor şi beneficiilor corespunzătoare. În principiu, toate impacturile ar trebui evaluate: financiare, economice, sociale, de mediu, etc. În mod tradiţional, costurile şi beneficiile sunt evaluate prin analizarea diferenţei dintre scenariul „cu proiect” şi alternativa acestui scenariu: scenariul „fără proiect” (aşa numita “abordare incrementală”). În continuare, rezultatele sunt cumulate pentru a identifica beneficiile nete şi a stabili dacă proiectul este oportun şi merită să fie implementat. Astfel, analiza cost-beneficiu poate fi utilizată ca instrument de decizie pentru evaluarea utilităţii investiţiilor ce urmează a fi finanţate din resurse publice (http://www.fonduri-ue.ro/res/filepicker_users/ cd25a597fd62/Documente_Suport/Studii/0_Studii_Instrumente_Structurale/Pag.2_Evaluare4_Ghidacb_ro.pdf).

Capitolul 1. Informatii generale cu privire la obiectivul vizat

Fiecare cetatean din Romania „produce” zilnic aproximativ 1 kilogram de deseuri. Aceste resturi trebuiesc colectate, transportate, depozitate, neutralizate sau reutilizate intr-o maniera in care sa peturbe cat mai putin mediul inconjurator pentru generatia noastra si pentru cele viitoare. Deşeurile biodegradabile (umede) pe care oamenii le aruncă la gunoi ajung de regulă să fie depozitate într-o groapă de gunoi neconformă, deşi pot fi şi ele reciclate şi transformate în compost, ce poate fi folosit mai departe ca îngrăşământ în agricultură.

In urma unui studiu realizat in Europa, cu statele membre UE (EU-27) şi Islanda, Norvegia, Elveţia, Turcia şi Croaţia în perioada 2001-2010 numărul ţărilor care în aceasta perioada si-au redus cantitatea generată de deşeuri municipale este mic, se observă o tendinţă clară de îndreptare a interesului către îmbunătăţirea managementului în detrimentul depozitarii deşeurilor.

Numărul ţărilor în care rata de depozitare este de 75% a scăzut semnificativ, în timp ce numărul celor în care se reciclează peste 25% din cantitatea generată a crescut. Este adevărat însă că în 2010 majoritatea ţărilor trimiteau peste 50% din deşeurile municipale la gropile de gunoi.

S-au înregistrat creşteri substanţiale ale procentului de deşeuri reciclate. 12 ţări au avut creşteri de peste 10% a cantităţilor reciclate în perioada 2001-2010, alte 10 ţări având în aceeaşi perioadă creşteri ale procentului de reciclare între 5 şi 10%. În restul ţărilor creşterile au fost neglijabile, iar în cinci ţări valorile au fost negative chiar.

Majoritatea ţărilor au făcut progrese importante în atingerea obiectivelor de reducere a cantităţilor de deşeuri depozitate la gropi. Din cele 12 ţări care nu beneficiază de derogări de la Directiva Deşeurilor, toate 12 au îndeplinit ţinta stabilită pentru 2006, 11 au îndeplinit ţinta stabilită pentru 2009, iar în 2010 se estima că şapte dintre ele vor îndeplini ţinta stabilită pentru anul 2016. În ţările care beneficiază de derogări, rezultatele sunt însă contradictorii. Din 16 ţări, numai şapte au realizat obiectivele stabilite pentru 2010.(fig 1) (http://www.ecologic.rec.ro/articol/read/reciclare-recuperare/8915/)