Inflația

Inflaţia

"Inflaţia este, în primul rând, un fenomen monetar, produs ca urmare a creşterii mai rapide a masei monetare decât a ieşirilor. Comportamenutul masei monetare este factorul decisiv, iar comportamentul ieşirilor este factorul secundat. Numeroase fenomene pot produce variaţii temporare ale ratei inflaţiei, dar ele pot avea efecte durabile numai în măsura în care influenţează rata creşterii monetare"

(Milton Friedman , Liber sa alegi)

Fenomenul denumit inflaţie constituie o problemă de analiză macroeconomică şi totodată o componentă majoră a politicilor guvernamentale.

După cum este cunoscut, teoria echilibrului macroeconomic evidenţiază acest fenomen prin prisma dezechilibrului dintr investiţii şi economii şi îl asociază situaţiei când investiţiile sunt mai mari decât economiile, considerându-l a fi unul din pericolele majore printre care navighează economia de piaţă dezvoltată.

Termenul de inflaţie este mai vechi, ceea ce impune precizarea că, pe măsura evoluţiei economiei de piaţă şi a studierii fenomenelor ei, el a suferit modificări de conţinut.

Fenomenul inflaţionist şi estimarea lui

Termenul de inflaţie a intrat în limbajul curent al oamenilor de afaceri, al bancherilor în special, pe la sfârşitul sec. XIX, fiind asociat dereglărilor din circulaţia monetară. În acea perioada sistemele monetare se bazau pe circulaţia simultană a monedelor din metale preţioase şi semnelor valorii, respectiv a bacnotelor, care oricând se puteau converti în aur sau argint. În această situaţie, o emisie suplimentară de bancnote, peste rezerva din metal preţios deţinuta de banca de emisie, ducea în mod inevitabil la nerespectarea acestei reguli. Bancnotele nu mai reprezentau valoarea iniţială, se „devalorizau” şi prin aceasta atrăgeau dupa sine creşterea preţurilor, iar dereglarea descrisă a căpătat denumirea de inflaţie.

Fenomenul se menţine şi în sistemele monetare bazate pe bancnote, când se încalcă echilibrul fundamental dintre masa monetară aflată în circulaţie şi suma tranzacţiilor economice, prin emisii suplimentare de bancnote determinate de nevoia de a efectua anumite plăţi, nelegate de activitatea economică, cum ar fi finanţarea cheltuielilor ducerii unui război. Nu întâmplător în anii primului şi celui de al doilea razboi mondial, emisiile monetare ieşite de sub control au dus la apariţia unor preţuri exprimate în numere astronomice.

În ambele situaţii, respectiv atât în sistemul monetar metalis, cat şi în cel al semnelor de valoare, notiunea de inflatie se refera la un fenomen strict monetar. Teoria economica o abordeaza cu totul tangetial şi aceasta şi pentru considerentul ca moneda este apreciata ca un auxiliar al activitatii economice.

Fondatorul teoriei macroeconomice, J.M. Keynes se distanteaza de aceasta apreciere şi reconsidera raportul dintre moneda şi activitatea economica. În aceasta noua viziune moneda este intregata în mecanismul economic ca un „modul” al acestuia şi în consecinta se da o alta interpretare, un alt conţinut, notiunii de inflatie. În teoria economica moderna inflaţia este considerata ca o forma de manifestare a dezechilibrului economic global. În acest context este inglobata şi inflaţia baneasca clasica, caci o emisie suplimentara de bani fara acoperire, duce la cresterea cererii careia oferta nu+i poate face faţa. Astfel, notiunea moderna de inflatie se refera la cresterea nominala a elementelor pret, salarii, profituri ca urmare a dezechilibrelor macroeconomice. Plecand de la considerentele teoretice enuntate apare limpede ca inflaţia nu poate fi exprimata altfel decat prin cresterea procentuala a preturilor, ceea ce reprezinta rata inflatiei. Rata inflatiei exprima cresterea procentuala a preturilor pe perioada de timp luata în consideratie prin raportarea preturilor din perioada curenta, la preturile din perioada de baza lunadu-se în consideratie o rata, respectiv un indice lunar al preturilor cu amanuntul.

De asemenea trebuie remarcat ca pot fi şi situatii cand preturile scad. În acest caz ar fi corect sa se spuna ca asistam la o inflatie negativa, desi curent pentru aceasta situatie se foloseste termenul de „deflatie”. În mod corectm termenul de deflatie se refera la politica guvernamentala de reducere a cererii agregate prin care se urmareste sa se ajunga la o inflatie negativa.