Inflația

I FENOMENUL INFLATIONIST

Fenomenul denumit inflaţie constituie o problema de analiza ,macroeconomica, si totodată o componenta majora a politicilor guvernamentale.

Termenul e inflaţie a intrat in limbajul curent al oamenilor de afaceri,a bancherilor in special, pe la sfârşitul secolului al XIX-lea fiind asociat, in exclusivitate, dereglărilor in circulaţia monetara.

După cum se ştie, in acea perioada sistemele monetare se bazau pe circulaţia simultana a monedelor din metale preţioase si a semnelor valorii, respectiv a bacnotelor , care oricând se puteau converti in aur ,argint. In aceasta situatie , o emisie suplimentara de bacnote , peste rezerva de metal pretios detinuta de banca de emisie ducea in mod inevitabil la nerespectarea acestei reguli. Bacnotele nu mai reprezentau valoarea initiala , se „devalorizau” si prin aceasa atragea dupa sine cresterea preturilor, iar dereglarea descrisa a capatat denumirea de inflatie.

Inflatia este un dezechilibru de ansamblu a economiei care consta in existenta unei mase monetare mai mari decat cantitatea de bunuri si servicii oferite pe piata.

Inflatia se manifesta printr-o creştere generala a nivelului preturilor.

Nu orice creştere a preturilor inseamna inflatie. Fenomenul inflationist este sesizat atunci cand are loc o accelerare a ritmului de creştere a preturilor.

Excedentul de masa monetara aflata in circulatie reprezinta cerere care nu va putea fi satisfacuta , deoarece pe piata oferta de bunuri si servicii este mai mica. Excesul de cerere va avea dept consecinta cresterea preturilor.

De asemenea trebuie remarcat ca pot fi si situatii cand preturile scad. In acest caz in opozitie cu cele prezentate anterior, ar fi corect sa se spuna ca asistam la o „inflatie negativa”, desi curent pentru aceasta situatie se foloseste termenul de „deflatie”.

In mod corect termenul de deflatie se refera la politica guvernamentala de reducere a cererii agregate prin care se urmareste sa se ajunga la o inflatie negativa.

II MASURAREA INFLATIEI

Nivelul inflatiei se determnina calculand indicele preturilor de consum .

Indicele preturilor de consum (Ipc) masoara evolutia de ansamblu a preturilor bunurilor si serviciilor cumparate de catre popuatie. El se calculeaza raportand preturile bunurilor si serviciilor dintr-o anumita perioada (denumita perioada curenta ) , la o perioada anterioara (denumita perioada de baza)

Preturile de consum din perioada curenta

Ipc = * 100

Preturile de consum din perioada de baza

Pentru a determina indicele preturilor de consum se iau in calcul preturile mai multor bunuri si servicii care formeaza ceea ce specialistii numesc „ cosul zilnic” . In mod obisnuit se urmaresc preturile bunurilor si serviciilor pe care le cumpara un consumator tipic din mediul urban , intr-o anumita perioada de timp , tinandu-se cont si de ponderea pe care acestea o au in consumul populatiei.

Indicele preturilor de consum este folosit pentru a calcula rata inflatiei.

Rata inflatiei exprima cresterea procentuala a preturilor pe perioada de timp luata in consideratie - luna, trimestru, an – prin raportarea preturilor din perioada curenta (P1) , la preturile din perioada de baza (P0).

Ipc1 – Ipc0

Rinflatiei = * 100

Ipc0

Ipc0 = indicele preturilor de consum din perioada de baza

Ipc1 = indicele preturilor de consum din perioada curenta

Indicele preturilor de consum se calculează numai pentru elementele care intra in consumul direct al populaţiei , fiind excluse: consumul din resurse proprii, cheltuielile cu caracter de investiţii si acumulare, dobânzile plătite la credite, ratele de asigurare, amenzile, impozitele etc. precum si cheltuielile aferente plaţii muncii pentru productia agricola a gospodăriilor individuale.