Inflația

1.1 CONCEPTUL DE INFLATIE

Fenomenul denumit inflatie constituie o problema complexa de analiza macroeconomica si una dintre cele mai importante forme ale dezechilibrului economico-social. Sensul initial al notiunii de "inflatie" este legat de ideea de "umflare", de "crestere", însa de o crestere daunatoare. De obicei, se considera ca aceasta stare provine din existenta unei cantitati excedentare de moneda, dar inflatia nu este legata numai de fenomenele monetare. inflatia este un fenomen care se desfasoara în timp si care reflecta anumite "forte" contrare care întretin sau deregleaza o miscare prealabila.

Inflatia este o expresie a fenomenului de accelerare, adica a unui fenomen de crestere a vitezei diverselor procese, în particular a vitezei de circulatie a monedei si a vitezei de crestere a preturilor.

Ideea ca inflatia înseamna o cantitate excedentara de moneda si ca acest excedent deregleaza viata economica este confirmat de întreaga istorie monetara a secolului XIX si a primelor decenii ale secolului XX. Într-adevar, de fiecare data când, în istorie, autoritatile au decretat cursul fortat al monedei, desfiintând astfel convertibilitatea în aur a biletelor de hârtie, ele au desfiintat prin aceasta mecanismul de delimitare a emisiunii monetare. Aceste masuri au fost adoptate, de obicei în perioade critice - de razboi sau de dupa razboi -, când cheltuielile statelor au fost foarte mari si desfiintarea legaturii cu aurul (reprezentata de convertibilitate) a permis acoperirea acestor cheltuieli prin emisiuni monetare, ceea ce a provocat de fiecare data inflatie.

Acest tip de inflatie - cunoscut sub denumirea de " inflatie monetara" - este definit prin celebra "ecuatie a schimbului" lui I. Fisher:

M x V = P x T

unde M = masa monetara

V = viteza de circulatie a monedei

P = nivelul general al preturilor

T = volumul tranzactiilor

Fenomenul inflatiei este provocat nu de faptul ca un anumit element - masa monetara - creste în marime absoluta, ci de faptul ca modificarea respectiva are loc în discordanta fata de alte elemente ale schimbului monetar, (adica din cresterea mai rapida a cantitatii de moneda comparativ cu cresterea altor variabile ale economiei). Ceea ce conteaza nu e faptul în sine ca masa monetara creste, ci faptul ca masa monetara creste mai repede decât alte elemente cu care este, în mod normal, corelata (astfel viteza evolutiei monetare este excesiva, depasind viteza evolutiei elementelor reale).

Esenta inflatiei consta în disparitatea dintre evolutia monetara, "umflata" artificial, pe de o parte si evolutia naturala a economiei reale, pe de alta parte.

"Inflatia bugetara" desemneaza o situatie în care volumul veniturilor si cheltuielilor bugetului national cresc mai repede decât alte elemente. "Inflatia bugetara" este disparitatea dintre cresterea elementelor bugetului si alte variabile ale economiei.

"Inflatia salariala" apare într-o societate care cedeaza presiunilor puternice ale sindicatelor, ceea ce face ca salariile sa creasca într-o masura mai mare decât alte variabile ale economiei.

inflatia este o miscare de antrenare, în care se majoreaza nivelul mediu al tuturor preturilor. Însa, gradul de generalitate al cresterilor de preturi nu este un criteriu suficient pentru definirea inflatiei. Pentru a exista inflatie, mai trebuie ca majorarea generala de preturi sa fie o crestere care nu contine în sine, însasi principiul care sa o opreasca.

Maniera corecta de a defini inflatia consta în a spune ca aceasta este o tendinta de crestere generalizata si accelerata a preturilor.

Pornind de la aceasta definitie, e posibila si o alta explicatie, nemonetara, a fenomenului inflationist. Preturile pot creste în mod generalizat si accelerat numai daca cererea globala este mult mai mare decât oferta globala. Aceasta abordare este cunoscuta sub denumirea "teoriei cererii excedentare", care arata discrepanta dintre cererea globala si oferta globala.

Ca explicatie a fenomenului inflationist "teoria cererii excedentare" are avantajul ca evidentiaza existenta unor tensiuni inflationiste independente de evolutia preturilor. Astfel, conform, acestei interpretari, în cazul în care exista un exces de cerere globala, inflatia exista si într-o economie în care preturile sunt fixate administrativ, ca în economia planificata. În acest caz, deoarece piata nu se poate ajusta prin preturi, ajustarea se face prin cantitati. Astfel, nelivrarea marfurilor la termen, vânzarea cu aglomeratie, cozile, etc sunt manifestari ale inflatiei de aceeasi natura ca si cresterile de preturi, însa au loc în economiile centralizate.

Conceptul modern asupra inflatiei o defineste ca un proces complex prin care se afirma multiple dezechilibre din economie, cu caracter general si în continua evolutie.

Tensiunile inflationiste în unele sectoare pot fi compensate de tensiuni deflationiste din alte sectoare si astfel se pot reechilibra. Alteori tensiunile se dezvolta, se coreleaza si dau nastere unui proces.

Desi inflatia este un dezechilibru sau mai precis o suma de dezechilibre, cresterea preturilor ramâne o caracteristica esentiala care pune în evidenta implicit dimensiunile acestui proces.

Cresterea generala a preturilor are ca efect diminuarea puterii de cumparare. Sunt de fapt doua laturi ale aceluiasi fenomen. Pe masura ce preturile cresc puterea de cumparare scade, în relatie directa.

Conceptul general despre inflatie trebuie concretizat si prin amplitudinea fenomenelor:

- când cresterile de preturi sunt de circa 2-4% anual inflatia este apreciata ca "târâtoare", "lenta" si exprimata si prin termenul de eroziune monetara;

- când cresterile de preturi se exprima în doua cifre se considera ca inflatia este "declarata", "forte"

- în conditiile în care se exprima cu trei cifre poate fi considerata galopanta sau hiperinflatie.

1.2 CAUZE SI FORME DE MANIFESTARE

În continuare vom analiza doua tipuri de inflatie prin preturi, si anume, "inflatia declarata", "forte" si "inflatia târâtoare", "lenta" sau "slaba". Reputatia inflatiei declarate este de a fi "alarmanta", pe când cea a inflatiei târâtoare este de a fi "indulgenta, blânda".

Delimitarea dintre cele doua forme de inflatie de face cu ajutorul ratei inflatiei. Rata inflatiei se exprima cu ajutorul indicelui cresterii preturilor în perioada de timp considerata, de obicei, un an de zile:

I = (P1 - P0) / P0 x 100

1.2.1 INFLATIA DECLARATA

Deoarece nu toate cresterile de preturi sunt inflationiste, atunci când se urmareste un anumit indice de preturi si se observa ca preturile cresc, nu se stie niciodata daca aceasta crestere de preturi este sau nu inflationista.

Intrarea în inflatia declarata este dificil de determinat cu exceptia unor împrejurari istorice exceptionale, cum ar fi cele ale crizelor spectaculoase care marcheaza istoria tuturor tarilor. În