Inflație versus șomaj

Inflatie versus somaj. Care este raul mai mare?

Traim într-o lume aflata in permanenta schimbare, intr-o epoca a progresului, a setei de cunoastere, de evolutie, a setei de bunastare şi comfort. Pioni pe tabla de sah a societăţii, nu vom putea niciodată influenta fara a intelege, nu ne vom asuma o decizie corecta fara sa cunoastem fenomenele implicate, nu vom putea distinge elementele benefice dintr-o masura politica fara a analiza consecinţele economice ale acesteia. Scopul unanim urmarit este desigur progresul si bunastarea generala, insa nu toate drumurile conduc in aceeasi directie. Orice politica macroeconomica are drept obiectiv declarat atat o inflatie moderata, cat si un nivel scazut de somaj. Aceasta este scopul esential de a asigura o crestere economica inalta si de durata, o potentare a ofertei globale. Totusi, in ultimele decenii procesele inflationiste au fost insotite de modificari diverse si, adesea, neasteptate in planul economiei reale.

Inflatia este un dezechilibru de ansamblu al economiei care poate fi sesizat prin doua tendinte majore, si anume: cresterea generalizata, sensibila a preturilor si scaderea puterii de cumparare a banilor. Ea apare cand, indiferent din ce cauza, in raport cu un moment sau cu o perioada din trecut, se formeaza o diferenta intre volumul masei monetare si cantitatea de bunuri supuse vanzarii. In cazul in care exista, aceasta diferenta se amplifica, astfel incat preturile cresc si valoarea banilor scade.

Toate definitiile existente la momentul actual caracterizeaza somajul ca o stare negativa a economiei, un dezechilibru macroeconomic-social care afecteaza o parte din populatia activa disponibila prin neasigurarea locurilor de munca. Din definitia somajului data de Biroul International al Muncii concretizam ca somer este oricine are mai mult de 14 ani si indeplineste concomitent urmatoarele conditii: este apt de munca, nu munceste, este disponibil pentru o munca salariata sau nesalariata, cauta un loc de munca.

Intr-o societate ideala, fiecare om ar avea un loc de munca, cu alte cuvinte am traii intr-o societate in care notiunea de “somaj” nu exista si in care traiul fiecarei persoane este unul decent. Nu putem insa sa luam in calcul posibilitatea ca, la un moment dat, somajul sa fie zero, deoarece, din motive firesti, exista o parte ce intra sau iese in continuu din randul fortei de munca asa cum, exista lucratori care parasesc slujba pentru a cauta un loc de munca mai bun. In plus, in fiecare societate regasim acea categorie a persoanelor apte de munca, ce nu doresc insa sa lucreze.

Pentru a putea fi judecata corect situatia in care se afla fiecare economie in parte va trebui sa tinem cont de trei elemente de baza: rata cresterii economice, rata inflatiei si rata somajului.

Cand rata de crestere economica (rata PNB real) este mare, productia de bunuri si servicii este in crestere si ca urmare rata somajului scade, creste numarul de locuri de munca si creste nivelul de trai. Rata de crestere economica ideala, sustinuta de macroeconomisti, o reprezinta un procent de 2%, astfel se apreciaza ca PNB pe locuitor s-ar dubla la fiecare 35 de ani, deci fiecare generatie ar putea spera la un nivel de viata de doua ori mai bun decat in prezent.

Daca rata inflatiei este mare, preturile bunurilor si serviciilor platite de populatie cresc, deci inflatia nu este agreata de populatie, chiar daca aceasta aduce cu ea cresterea veniturilor.

Daca rata somajului este mare, locurile de munca devin greu de gasit, populatia lupta pentru supravietuire, iar nivelul de viata se afla in continua scadere. O rata a somajului acceptabila in orice economie se afla undeva la 5%, insa o rata intre 8-10% poate fi considerata una dintre cele mai grave probleme ale economiei respective.

Factorii care determina rata somajului sunt in primul rand structura si migratia populatiei din tara respectiva, apoi existenta salariului minim pe economie, iar, in cele din urma, nivelul ratelor de crestere a diferitelor sectoare de activitate. Ajutorul de somaj poate fi si el considerat ca un al patrulea factor care influenteaza somajul datorita faptului ca nu toti somerii beneficiaza de el pe de-o parte, iar pe de alta parte deoarece nu poate fi acordat la nesfarsit. Alti factori pot fi puterea sindicatelor, dar si impozitele. In multe tari ale lumii, o alta cauza generatoare de somaj in randul tinerilor cu diplome de calificare ramane neconcordanta dintre pregatirea si numarul anumitor specialisti si nevoile reale ale economiei de specialistii respectivi.