Inovația Financiară pe Segmentul Fondurilor de Investiții

Având în vedere criza financiară globală, pentru salvarea şi stabilizarea sistemului financiar, guvernele europene au întreprins acţiuni drastice la nivel naţional şi European. Sunt necesare noi acţiuni urgente şi precise pentru a stabiliza încrederea consumatorilor şi a investitorilor. Pentru restabilirea încrederii instituţiilor financiare, sunt propuse anumite măsuri ce ar trebuii sprijinite prin planurile de redresare economică naţionale şi europene, precum şi anumite măsuri suplimentare de consolidare a încrederii.

Sunt necesare mai multe investiţii în inovaţie, infrastructură, cercetare şi educaţie, astfel încat economia să iasă consolidată din recesiune.

Este necesar să se asigure un mecanism de control prealabil, care să permită identificarea pericolelor reprezentate de noile produse şi servicii, precum şi o monitorizare continuă de către organismele competente înzestrate cu autoritatea corespunzătoare. Cerinţele impuse de reglementări ar trebui să se aplice tuturor actorilor financiari. Fondurile de investiţii speculative (hedge funds), băncile de investiţii, fondurile suverane de investiţii şi alte fonduri de investiţii în acţiuni ar trebui să fie obligate să îşi înregistreze activităţile pe piaţa europeană de capital. Obiectivele economice şi strategice ale acestora, precum şi modalităţile de responsabilizare a personalului şi conducerii ar trebui făcute publice într-un raport de guvernanţă. Managerii cu responsabilitate personală pentru acţiunile şi orientarea de afaceri ale unei societăţi ar trebui traşi la răspundere personal.

În ceea ce priveşte fondurile de investiţii, acestea sunt entităţi care acumuleaza bani de la mai multe persoane (investitorii de fonduri), pe care îi investesc în mod profesional pentru a obţine câştiguri; de aceste câştiguri beneficiază ulterior aceleaşi persoane care au depus banii în fond. Fondurile de investiţii nu au personalitate juridică, fiind înfiinţate pe bază de contract civil şi administrate în mod obligatoriu de o societate de administrare a investiţiilor (SAI).

Fondurile de investiţii se împart în două mari categorii astfel:

- Fonduri deschise de investiţii (fonduri mutuale);

- Fonduri închise de investiţii.

Industria fondurilor din România cuprinde în prezent ambele categorii de fonduri. Conform clasificării utilizate de autoritatea de reglementare, Organismele de Plasament Colectiv (OPC) pot fi:

- Organisme de Plasament Colectiv în Valori Mobiliare (OPCVM)- aici fiind incluse toate fondurile deschise;

- Alte Organisme de Colectiv (AOPC)- aici regăsindu-se fondurile închise.

Între fondurile deschise de investiţii şi cele închise diferenţa principală constă în modul în care este organizată emisiunea, astfel că fondurile deschise au o emisiune permanentă (pe toata durata existenţei fondului) de unităţi de fond spre deosebire de cele închise care nu au emisiune continuă şi se adresează unui număr limitat de investitori.

După cum spune şi denumirea de fonduri deschise, la aceste fonduri pot să adere (să subscrie) permanent investitorii, atât cei noi cât şi cei cu vechime în fond, concomitent cu faptul că unii investitori se retrag complet sau îşi răscumpără o parte din numărul de unităţi de fond deţinute.

Fondurile deschise îşi investesc activele în: instrumente ale pieţei monetare, obligaţiuni municipale sau corporatiste, acţiuni tranzacţionate pe piaţa bursieră şi alte valori mobiliare premise de autoritatea de reglementare. Fiecare din aceste instrumente presupune un anumit grad de risc, de asemenea şi investiţiei într-un fond deschis de investiţii îi este asociat un anume risc.

De regulă, obţinerea unor performanţe este în stransă legatură cu riscul asumat, astfel la un nivel de risc scăzut şi nivelul performanţei este scazut, iar la un nivel de risc mare şi performanţa obţinuta poate să fie mare.

Funcţie de modul în care îşi investesc activele, fondurile deschise se grupează în patru categorii, fiecărei categorii fiindui asociat şi un anume grad de risc.

Activitatea fondurilor de investiţii şi a societăţilor de administrare a acestora este reglementată de CNVM. Activitatea CNVM include reglementarea tuturor tipurilor de investiţii financiare din România, incluzând fondurile de investiţii, cumpararea şi vânzarea de acţiuni la bursă şi emisiunile de obligaţiuni.

Primele fonduri de investiţii din România au început să funcţioneze în anul 1994. Istoria acestora a fost marcată în primii ani de o serie de scandaluri şi evenimente nefericite, cauzate de administrarea necorespunzătoare sau fraude comise de persoanele însarcinate să aibă grijă de banii investitorilor.

Această etapă a fost depăşită prin introducerea unor mecanisme care să asigure un control mult mai strict al activităţii societăţilor de administrare :certificarea operaţiunilor fondurilor de către banca depozitară, raportări mai riguroase către CNVM, restricţii în ceea ce priveşte plasamentele fondurilor.

În prezent, piaţa fondurilor de investiţii este în plină creştere şi dezvoltare. Această creştere a atras interesul unor instituţii de talia BCR sau BRD, care au înfiinţat societăţi de administrare a investiţiilor şi au lansat fonduri de investiţii proprii. Pe masura creşterii în continuare a interesului pentru fonduri este de asteptat ca şi alte instituţii financiare solide, din ţară sau din străinătate, să lanseze fonduri de investiţii.