Înșelăciunea prin Biletul la Ordin

1.Noţiuni generale despre biletul la ordin

Biletul la ordin este un înscris prin care o persoană numită emitent, se obligă să plătească o sumă de bani la scadenţă unei alte persoane, numită beneficiar sau la ordinul acestuia.

Biletul la ordin se aseamănă cu recunoaşterea unei datorii de către debitor faţă de creditorul său, presupunând raporturi juridice numai între două persoane numite emitent şi beneficiar. El nu conţine deci ordinul de plată adresat altei persoane, ci numai asumarea propriei obligaţii de plată a unei sume de bani, la un anumit termen şi într-un anumit loc.

Biletul la ordin se caracterizează prin faptul că este un titlu de credit la ordin, formal şi complet, care încorporează o obligaţie de plată abstractă autonomă şi necondiţionată, pe baza existenţei între părţi a unui raport juridic. El trebuie să aibă forma scrisă, nefiind însă obligatorie utilizarea formularelor tipizate.

În conţinutul lui trebuie să se includă în mod obligatoriu următoarele menţiuni: denumirea bilet la ordin; promisiunea necondiţionată de a plăti o sumă de bani determinată; data scadenţei; locul plăţii; numele celui căruia trebuie să i se facă plata sau la al cărui ordin se va face plata către o altă persoană indicată de către ea; data şi locul emiterii; semnătura emitentului.

2. Reglementarea juridică a biletului la ordin

Biletul la ordin este reglementat de Legea nr.58/1934, împreună cu cambia întrucât prezintă anumite asemănări. Această lege a fost modificată prin Ordonanţa Guvernului nr.l 1/1993, aprobată prin Legea nr.83/1994.

Biletul la ordin constituie un titlu pentru efectuarea plăţilor încadrându-se deci în categoria valorilor la care se referă art. 282 Cod penal. în consecinţă falsificarea lui prin orice mijloace ori punerea în circulaţie a biletelor la ordin falsificate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 282, al.l şi 2 Cod penal.

În acest sens poate fi exemplificată situaţia inculpatei D.I. care a determinat-o pe contabila societăţii să plătească mărfurile achiziţionate de la un furnizor cu 10 bilete la ordin, semnate şi ştampilate de ea, dar completate de contabilă. în acest mod a procedat cu încă o societate furnizoare de mărfuri, fără a exista disponibil în contul bancar. Prejudiciul însă a fost achitat pe parcursul procesului penal.

Prima instanţă a considerat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 282 al.l şi 2 Cod pen. în condiţiile participaţiei improprii, reglementate de art. 31 al. 2 Cod penal, însă fapta nu prezintă pericol social. In consecinţă a dispus achitarea inculpatei D.I., în baza art. 10, litera b1 Cod procedură penală, aplicându-i amenda administrativă de 500.000 lei pentru fiecare faptă

Inculpata a declarat apel, motivând că biletele la ordin nu pot face obiectul infracţiunilor prevăzute de art. 282 Cod penal

Recursul inculpatei a fost fundamentat pe acelaşi temei, însă instanţa l-a respins, motivând că biletul la ordin este un titlu pentru efectuarea plăţilor şi se încadrează în categoria valorilor la care se referă art. 282 Cod penal. A fost admis totodată recursul parchetului, constatându-se că faptele prezintă pericol social astfel că s-a dispus condamnarea inculpatei

Decizia enunţată este utilă sub aspectul includerii biletelor la ordin în categoria titlurilor de valoare specifice infracţiunii prevăzute de art. 282 Cod penal. Ea este însă în contradicţie cu alte decizii în privinţa existenţei infracţiunii prevăzute de art. 282 Cod penal în cazul în care titlul de valoare nu suferă un fals propriu zis, reducându-se acesta numai la completarea titlurilor de valoare cu suma care nu există în contul bancar

Pentru folosirea acestui instrument de credit în domeniu bancar, au fost emise Normele cadru nr.6/1994 şi Normele tehnice nr.lO/1994.

Dintre prevederile normelor cadru nr.6/1994 pot fi enumerate cele care se referă la obligaţia necondiţionată a emitentului de a plăti o sumă de bani, care nu poate fi afectată de condiţii suspensive sau rezolutorii, care ar putea diminua încrederea beneficiarului. Lipsa vreuneia din menţiunile obligatorii determină nulitatea titlului.

Din redactarea textului biletului la ordin trebuie să reiasă clar obligaţiile părţilor şi natura juridică strictă a raporturilor dintre acestea.

Emitentul unui bilet la ordin se obligă în mod necondiţionat să plătească o sumă de bani, exprimată în monedă. Suma de bani trebuie trecută pe faţa biletului la ordin, atât în cifre cât şi în litere, cu scris cât se poate de clar, fară alterări ale textului. Dacă există deosebiri între suma înscrisă în cifre şi cea scrisă în litere, suma de plată va fi suma redactată în litere.

Dacă suma de plată e scrisă de mai multe ori pe faţa biletului la ordin în cifre sau în litere, se va plăti suma cea mai mică.

Promisiunea de plată nu poate fi corelată cu vreo condiţie suspensivă sau rezolutorie, pentru a nu se afecta încrederea beneficiarului în calitatea biletului la ordin, astfel încât banca va accepta numai formularele care cuprind formulele certe de plată, în sensul „voi plăti ” sau „mă oblig să plătesc”

Pe biletul la ordin se va menţiona clar ziua, luna şi anul emiterii pentru a fi posibilă calcularea datei scadenţei şi constatarea capacităţii legale de exerciţiu în acel moment. Data emiterii trebuie să fie unică, posibilă şi certă.

Semnătura emitentului trebuie să fie executată manual, cu pix sau cerneală. Numele trăgătorului trebuie să fie redactat clar, cuprinzând numele şi prenumele în cazul persoanei fizice sau denumirea societăţii, în cazul persoanei juridice. în cazul persoanei juridice este necesară şi aplicarea ştampilei, dar titlul este nul numai dacă nu figurează şi semnătura. Nu e permisă aplicarea unei parafe în locul semnăturii manuale, titlul fiind nul în acest caz.