Instituțiile Comunitare

1. PARLAMENTUL EUROPEAN

1.1 Componenţă, constituire

Parlamentul european, compus din reprezentanţi ai popoarelor reunite la Comunitate exercită puterile care îi sunt conferite prin Tratat, (art. 137). Aceste dispoziţi legale au o dublă semnificaţie prima – în sensul că de vreme ce membrii Parlamentului reprezintă popoarele respective, ei nu pot să fie mandataţi de guvernele statelor lor spre a îndeplini anumite instrucţiuni şi nici nu pot să fie ţinuţi de vreo obligaţie de consultare, a doua – în sensul că statele sunt reunite în Comunitate, ceea ce relevă o comuniune de interese şi aspiraţii, potrivit obiectivelor ce le stabilesc.

Până la 17 iulie 1979 când a intrat în vigoare actul privind alegerea reprezentanţilor Parlamentului prin vot universal direct, membrii acestei instituţii, potrivit art. 138 alin. 1 şi 2, CE, erau consideraţi delegaţi, care trebuiau să fie desemnaţi de parlamentele naţionale dintre membrii lor, conform procedurii stabilite în fiecare stat în numărul prestabilit prin Tratat. De la această dată art. 138, alin 1 a devenit inaplicabil, fiind valabile dispoziţiile art. 1 din Actul respectiv în sensul că „reprezentanţi în Parlament european ai popoarelor reunite în Comunitate vor fi alese prin vot universal direct”. Primele alegeri s-au desfăşurat în perioada 7-10 iulie 1979, apoi între 14-17 iunie 1984, între 15-18 iunie 1989 şi între 9-12 iunie 1994 ceea ce înseamnă că mandatul reprezentanţilor este limitat la 5 ani.

Numărul total al reprezentanţilor aleşi este în prezent de 626, din care 99 revin Germaniei, câte 87 revin Franţei, Italiei şi Marii Britanii, 64- Spaniei, 31-Olandei, câte 25 pentru Belgia, Grecia şi Portugalia, Suediei-22, Austriei-2, câte 16 Danemarcei şi Finlandei, 15-Irlandei şi numai 6 pentru Luxemburg, faţă de totalul anterior de 567 la alegerile din 1994 şi 518 anterior.

Nu este prevăzută o procedură unică de alegere pentru reprezentanţi, dar, potrivit art. 138, par. 3 din Tratat şi art. 7, par. 1 şi 2 din Act, Parlamentul ar urma să elaboreze propuneri pentru alegeri prin vot universal direct în conformitate cu o procedură uniformă în toate statele membre pentru adoptarea potrivit cerinţelor lor constituţionale respective.

1.2 Atribuţiile parlamentului

În conformitate cu art. 138 B din Tratat, în măsura în care acesta din urmă prevede, Parlamentul european participă la procesul ce conduce la adoptarea de acte comunitare, exercitând atribuţiile sale în cadrul procedurilor definite la art. 189 B şi art. 189 C, precum şi elaborând avize conforme şi dând avize consultative (alin.1). El poate, la cererea majorităţi membrilor săi, să ceară Comisiei să-i prezinte orice propunere corespunzătoare asupra problemelor care apar să necesite elaborarea de acte comunitare pentru punerea în aplicare a Tratatului (alin.2) prevedere nou introdusă prin TMs. De asemenea, Parlamentul va discuta în şedinţă deschisă raportul general anual ce îi este prezentat de Comisie (art. 143), contra căreia va putea să introducă o moţiune de cenzură (art. 144).

2. CONSILIUL EUROPEAN

3.1 Componenţă, Constituire

Consiliul este instituţia comunitară căreia prin tratatele comunitare i s-au încredinţat cu generozitate importante atribuţiuni, pe care urmează să le îndeplinească potrivit unei stricte proceduri. De aceea, compoziţia sa, precum şi instrumente ce-i stau la îndemână sunt astfel concepute încât acţiunile comunitare să fie bine definite şi fundamentate.