Integrare Monetaro-Europeana

Economia mondiala contemporana a cunoscut în ultimele decenii o evolutie complexa, deseori contradictorie: pe de o parte, o internationalizare a activitatii economice, exprimata, în principal, prin liberalizarea si extinderea relatiilor economice dintre state, globalizarea pietelor de produse financiare si a fortei de munca; pe de alta parte, o integrare tot mai accentuata a unor economii nationale la scara regionala. De aceea, una dintre cele mai actuale probleme a devenit cunoasterea celui mai important sistem de integrare economica din lume, Uniunea Europeana, prin studierea evolutiei factorilor si etapelor sale specifice.

In Europa au dominat doua curente de gandire si de actiune politica: unul de confruntare altul de unire. Primul s-a manifestat tot timpul mai nefast pentu omenire si umanitate. Al doilea a inceput timid si, doar in anumite perioade s-a remarcat mai mult.

Ideea de unitate si de unire europeana pare sa fi capatat o anumita concretete, in secolul al doilea al erei noastre, sub forma unei “Comunitati de popoare unite prin aceleasi legi, folosind aceleasi limbi de cultura si de comunicatie si prin aparare contra unui dusman comun din Nord si Est”. Dar aceasta idee a fost spulberata de navalirile barbare.

In epoca renasterii cateva personalitati din elita intelectuala s-au gandit la aceasta idee. Lui Victor Hugo i se atribuie ideea si expresia de ‘’Statele Unite ale Europei’’, iar lui Saint-Simon pe cea de Comunitate Europeana si de Parlament European.

In secolul XX Anatol Leroy-Beaulieu a prezentat detalii de concepere si realizare a Federatiei Europene cu ocazia Congresului stiintelor politice din 1900 tinut la Paris.

Momentul interbelic de varf al stradaniilor de propagare si de materializare a ideii uniunii europene l-a constituit propunerea lui Aristide Briand (ministru de externe al Frantei) de a crea Statele Unite ale Europei. Proiectele de integrare economica europeana din perioada inter si postbelica s-au inscris in perimetrul vest-european al uniunii vamale si al cooperarii economice, in conditii de liberalizare a schimburilor.

Au existat multe proiecte de integrare economica, insa putine au contribuit efectiv la crearea conditiilor favorabile pentru integrarea europeana sub forma CEE.

Unul dintre acestea , cu loc si rol de pionerat, a fost Uniunea Economica Belgo-Luxemburgheza (UEBL), infiintata in 25 iulie 1921, pentru o perioada de 50 de ani. Ea-si stabilea, dintr-un inceput, ca obiectiv, instituirea unui regim vamal uniform, o liberalizare partiala a circulatiei marfurilor si un sistem monetar comun. Dupa institutionalizarea CEE, Uniunea Economica Belgo-luxemburgheza a continuat sa existe si sa practice un tarif vamal exterior comun, sa promoveze o politica comerciala comunitara, sa-si imparta venitul vamal in raport cu marimea populatiei si sa dispuna de o moneda unica – francul belgian – si o banca cu sediul la Bruxelles.

Dimensiunile reduse ale UEBL si conjunctura economico-politica internationala din perioada interbelica au obligat-o sa incheie, in 1930, o conventie cu Norvegia, Suedia, Danemarca si Finlanda pentru crearea unei uniuni vamale mai mari. In acest scop se prevedeau consultari intre parteneri ori de cate ori se intentiona o reajustare a tarifelor vamale. Astfel s-a creat in Europa Occidentala o zona de protectionism mai moderat, fapt care a dat un nou impuls concert.

Datorita progreselor inregistrate, in 3 februarie 1958, s-a semnat la Haga, Tratatul de infiintare a Uniunii Economice Benelux. Celle trei tari semnatare – Belgia, Olanda, Luxemburg – au cazut de acord asupra necesitatii apararii in comun, a intereselor lor economice, coordonarii politicilor economice sociale si financiare si asupra promovarii, in continuare, a unei politici externe comune fata de terti. Daca la acestea adaugam si faptul ca Tratatul de infiintare a Benelux nu prevede crearea de institutii si organe supranationale, ca institutiile create sunt investite doar cu atributii si functii executive, consultative si juridice si ca legaturile dintre statele membre si institutiile comunitare se realizeaza numai mijlocit de organele executive nationale, intelegem mai bine, de ce aceasta organizatie regionala de integrare confederativa, interguvernamentala este socotita ‘’prima forma de integrare economica internationala in Europa dupa cel de-al doilea razboi mondial, iar celetrei tari membre sunt considerate ca fiind precursorii si promotorii integrarii economice vest- europene din zilele noastre’’.