Integrarea economică

Integrarea este un proces complex ce a debutat odata cu aparitia si consolidarea organizatiilor internationale. Acestea reprezinta o asociere de state, pe diverse criterii, recunoscuta printr-un statut recunoscut de toti membrii. Pe plan mondial un rol important este detinut de organizatiile constituite in scop economic.

Se disting mai multe criterii de clasificare a statelor, criterii ce privesc pozitia geografica a statelor membre, raporturile dintre acestea si organizatia formata, nivelul de dezvoltare economica sau gradul de deschidere fata de statele lumii.

Din punct de vedere geografic se disting: organizatii intraregionale (Uniunea Europeana, Asociatia Europeana a Liberului Schimb, Cooperarea Economica a Marii Negre, Uniunea Vamala si Economica a Africii Centrale, Pactul Andin, MERCOSUR etc.), organizatii regionale (Sistemul Economic Latino-American) si organizatii interregionale (OCDE, OPEC).

Dupa nivelul de dezvoltare economica a tarilor membre sunt organizatii ale tarilor dezvoltate (Grupul celor 7, OCDE) si organizatii ale tarilor in dezvoltare (Grupul celor 77).

Integrarea economica este un proces in plina desfasurare cu implicatii in economia mondiala, care apare dupa 1950 ca urmare a necesitatii de a armoniza politicile economice ale mai multor state.

Integrarea economica semnifica crearea unui spatiu economic comun, libera circulatie a capitalurilor, marfurilor, serviciilor si persoanelor, adaptarea unei politici comune in domeniul industriei, agriculturii, serviciilor si in domeniul social.

Definitia data de Dictionarul de Geografie Umana (1999) insista pe doua fenomene economice, specializarea si accentuarea interdependentelor, care nu s-au manifestat in fazele cunoscute ale integrarii.

Integrarea economica este o etapa in procesul integrarii totale. Este urmata de integrarea politica, sociala si culturala.

Integrarea economica totala este integrarea care implica economiile tarilor participante in ansamblul lor, cu sectoarele, ramurile si subramurile pe care le au.

Integrarea politica si sociala este o forma de integrare ce completeaza integrarea economica totala prin crearea de institutii (structuri) comune, care preiau din competentele statelor participante, avand atributii tot mai ample in domeniile sociale si politice.

Principiile si etapele procesului de integrare economica

Principiile de baza ale integrarii economice sunt:

- Formarea unui spatiu economic comun;

- Libera circulatie a capitalurilor, marfurilor, serviciilor si persoanelor,

- Armonizarea legislatiei in domeniul economic, monetar, financiar si social;

- Crearea unor institutii comune asuipra carora tarile participante transfera unele competente de natura economica.

Etapele procesului de integrare sunt:

- Acordurile de comert preferential;

- Zona economica de liber schimb;

- Uniunea vamala;

- Piata comuna;

- Uniunea economica si monetara;

- Integrarea economica totala.

Acordurile de comert preferentia. Prin aceste intelegeri se stabilesc tarife reduse

in raport cu cele practicate fata de terti.

ex: Asociatia Statelor din Sud-Estul Asiei (ASEAN)

Zonele de liber schimb. In aceasta faza se elimina toate barierele vamale dintre statele membre, permitandu-se politici independente ale mebrilor fata de terti.

ex: Spatiul Economic European (format din cele 12 state membre ale Comunitatii Europene si cele 7 state ce formau AELS), Asociatia Europeana a Liberului Schimb, Asociatia Integrarii Latino-Americane, Acordul de Comert Liber al Americii de Nord, Acordul de Liber Schimb SUA-Canada, Acordul de Liber Schimb SUA-Israel, Acordul de Liber Schimb al Tarilor Central Europene.

Uniunea vamala. Este o faza superioara de integrare in care partenerii accepta uniformizarea politicilor lor comerciale fata de terti.

ex: Benelux (Belgia, Olanda, Luxemburg), Comunitatea Africii de Est (Kenia, Tanzania si Uganda).

Piata comuna. In aceasta faza are loc dezvoltarea liberului schimb la nivelul tuturor factorilor de productie (forta de munca si capital) precum si al tuturor categoriilor de produse (bunuri fizice si servicii).

ex: Piata Comuna a Americii centrale, Comunitatea Economica Europeana ( cele 12 state pana la transformarea in Uniunea Europeana), Uniunea Mahgreb, Mercosur.

Uniunea economica si monetara. Este faza superioara ce presupune armonizarea legislatiei in tarile membre precum si utilizarea unei monede unice. Prin Tratatul de la Maastricht (1991) Comunitatea Economica E uropeana a propus trecerea catre aceasta faza superioara a integrarii.

Investitiile straine si integrarea economica

Investitiile straine sunt considerate principalul instrument al dezvoltarii relatiilor internationale. Aceste fluxuri internationale de capital se manifesta in doua forme: investitii de protofoliu si investitii directe.