Integrarea Economică Europeană

Consiliul Uniunii Europene

1. Consideraţii generale

Consiliul Uniunii Europene (înainte de Maastricht, al Comunităţilor Europene) este cunoscut şi sub numele de Consiliul de miniştri reprezintă, împreună cu Parlamentul European, ramura legislativă a Uniunii Europene. Consiliul Uniunii Europene este principalul organ legislativ al Uniunii.

Consiliul Uniunii Europene îşi are ca prim loc de întâlnire sediul de la Bruxelles, iar ca al doilea loc, Strasbourg.

La 19 noiembrie 2009, corespunzător Tratatului de la Lisabona, a fost desemnat drept primul Preşedinte (permanent) al Consiliului Uniunii Europene belgianul Herman Van Rompuy. El a preluat noua poziţie în ziua intrării în vigoare a Tratatului, la 1 decembrie 2009, pentru o durată de 2 ani şi jumătate. Sefia diplomatiei europene (corespunde unui ministru de externe al UE) o deţine Catherine Ashton (Marea Britanie).

2. Structura Consiliului Uniunii Europene

Consiliul Uniunii Europene este format din reprezentanţii guvemelor statelor membre. Instituţia poate lua forma unui „Consiliu general", atunci când este compus din miniştrii de externe ai statelor membre, sau a unor „Consilii specializate" sau ,sectoriale", când este compus din miniştrii specializaţi într-un domeniu sau altul (agricultura, industrie, comerţ etc.).

Conducerea institutiţiei este formată dintr-un preşedinte, desemnat prin rotaţie, la fiecare 6 luni, dintre reprezentanţii statelor membre, într-o ordine prestabilită.

După unele opinii, termenul de 6 luni este prea scurt, deoarece nu permite statului care deţine preşedinţia să-şi finalizeze proiectele începute, şi, în consecinţă, se propune mărirea lui; această propunere se loveşte însă de opoziţia statelor mici, care se tem că, aplicându-se o formulă de calcul a termenului care să ţină sema de ponderea voturilor în Consiliu, ar putea fi ţinte prea mult timp departe de preşedinţia Uniunii.

De asemenea, preşedintele Consiliului U.E este cel care reprezintă efectiv Uniuea în relaţiile externe, exprimând opinia acesteia la conferinţele internaţionale

În domeniul politicii externe şi de securitate comună, preşedintele are atribuţia de a duce la îndeplinire deciziile comunitare luate de Consiliul U.E., devenind prin urmare organ executiv. De altfel, în acest domeniu este institută o conducere tripartită, aşa numită „troica", cuprinzând fostul preşedinte, preşedintele în exerciţiu şi viitorul preşedinte, structura având menirea de a asigura continuitatea în ceea ce priveşte gestionarea afacerilor externe ale Uniunii Europene.

Consiliul dispune si de un Secretariat general, condus din 1999 de Javier Solana Madariaga.

3. Functionarea Consiliului Uniunii Europene

Consiliul general se întruneşte lunar, pentru a asigura continuitatea activităţii, necesară funcţionării Uniunii în bune condiţii. Consiliile spe¬cializate însă, se reunesc atunci când se impune discutarea unor aspecte concrete din domeniul de activitate respectiv, fie odată cu Consiliul gene-ral, fie între întâlnirile acestuia.

Membrii Consiliului acţionează la instrucţiunile statelor membre. Guvernele naţionale pot împuternici mai mulţi membri să participe la dezbaterile Consiliului, însă numai unul va avea drept de vot - dispoziţiile tratatelor fiind clare în acest sens.

Spre deosebire de Consiliul european, care lucrează pe baze interguvernamentale, Consiliul Uniunii Europene este o instituţie comunitară (alături de Comisie, Parlament şi Curtea de Justiţie), care îşi desfaşoara activitatea în mod permanent, pe principii comunitare.

În interiorul Consiliului Uniunii Europene se realizează echilibrul între interesul comunitar (pe care trebuie să-1 apere ca organ colegial şi ca instituţie comunitară), şi interesul naţional al statelor membre, care dau instrucţiuni miniştrilor ce-1 compun. Tendinţa de a pune interesul naţional mai presus de interesul comunitar, care totuşi există, este contracarată prin plasarea monopolului iniţiativei legislative în mâinile Comisiei europene.

Preşedintele Consiliului U.E. are îndatorirea de a organiza, în ţara sa de origine, una din cele două întâlniri anuale ale şefilor de stat şi de guvern, cunoscute sub denumirea de Consiliul european. În timp ce Con¬siliul european discută problemele de strategie viitoare ale Uniunii, Con¬siliile U.E. specializate discuta despre probleme concrete.