Înțelegerile anticoncurențiale în contextul distribuției produselor pe piață

Intelegerile anticoncurentiale in contextul distributiei produselor pe piata

Articolul 5 din legea concurentei nr. 21/1996 califica intelegerile anticoncurentiale interzise si exemplifica cateva fapte ce pot fi considerate anticoncurentiale in functie de obiectul acestora sau de efectul produs pe piata. Aceste intelegeri pot fi intelegeri care intra sub incidenta legii concurentei, calificate ca verticale sau orizontale, structurate juridic sau nu si intelegeri care nu intra sub incidenta legii concurentei.

Calificarea intelegerilor si analiza incidentei legi concurentei se apreciaza in functie de obiectul sau efectul acestora, de cota de piata a agentilor implicati, de comportamentul concret al partilor pe piata, de riscurile asumate de fiecare din acestia pe piata.

Astfel se considera intelegeri care nu intra sub incidenta acestui articol, urmatoarele:

- intelegerile agentilor economici sau asociatilor de agenti economici a caror cifra de afaceri pentru exercitiul financiar precedent convenirii intelegerii verticale nu depaseste plafonul stabilit anual de catre Consiliul Concurentei si cota de piata a fiecarui agent economic implicat in intelegerea verticala nu depaseste 10% pe piata;

- intelegerile verticale convenite intre agenti economici care fac parte din acelasi grup;

- intelegerile de agent propriu-zise;

In cadrul intelegerilor de agent, se face distinctie intre intelegerile de agent propriu-zise care nu intra sub incidenta art.5 alin.1 din legea nr. 21/1996 si intelegerile care intra sub incidenta acestui articol.

Avand in vedere faptul ca agentul comercial permanent face parte din categoria intermediarilor ca veriga interpusa pe lantul productiei distributiei alaturi de consignatari abilitati sa vanda, concesionari, comisionari, dispozitiile legale trebuie analizate printr-o interpretare larga si cu privire la acestia.

Diferentierea intre intelegerile de agent propriu-zise si intelegerile de agent ce pot intra sub incidenta art.5 alin. 1 din legea concurentei se face in functie de analiza dependentei/independentei agentului pe piata respectiv de riscurile asumate de acesta.

Ratiunea acestei delimitari si excluderi de sub incidenta art. 5 alin.1 rezida din faptul ca intelegerea in sensul legii presupune cel putin 2 agenti economici independenti. Astfel in masura in care agentul comercial intermediarul nu actioneaza in mod independent pe piata nu ne aflam in prezenta unei intelegeri in sensul definitiei acesteia.

Inainte de a analiza criteriile avute in vedere la aprecierea incidentei art.5 alin 1 din legea concurentei trebuie facute urmatoare mentiuni:

In cadrul distributiei ce are la baza contractele de distributie suntem in prezenta unei intelegeri structurate juridic intre 2 sau mai multi agenti economici independenti. In cadrul acestui raport producatorul-furnizor nu va putea coordona comportamentul pe piata al distribuitorului, in sensul stabilirii preturilor acestora, limitarii profitului acestuia. Din acest motiv producatorul-furnizor va trebui la stabilirea politicii de distributie si a metodelor utlizate sa aiba in vedere acest aspect.

In cadrul distributiei de produse prin intermediari (agenti comerciali permanenti, consignatari, concensionari, comisionari) producatorul-furnizor poate coordona comportamentul acestora in masura in care acestia nu se poarta ca agenti comerciali independenti ci functioneaza ca o prelungire a vointei agentului principal producator-furnizor.

Daca in cadrul distributiei putem vorbi de o vanzare in scopul revanzarii nu acelasi lucru il putem spune despre contractele incheiate cu intermediarii care nu devin proprietarii bunurilor distribuite. Intermediarii actioneaza ca mandatari cu sau fara putere de reprezentare acordata in mod expres, astfel incat contractele incheiate de intermediari in numele si pe seama producatorilor-furnizori produc efecte directe asupra acestora.

Factorul determinant in stabilirea incidentei art. 5 alin. (1) din lege asupra contractelor incheiate cu intermediarii il reprezinta riscul financiar sau comercial al agentului legat de activitatile pentru care acesta a fost imputernicit ca agent de catre comitent/principal.

Daca agentul intermediar pe veriga productie-distributie nu suporta riscuri sau suporta riscuri nesemnificative in legatura cu contractele negociate si/sau incheiate pe contul comitentului/ principalului si in legatura cu investitiile specifice pietei pentru acel domeniu de activitate, atunci intelegerea nu intra sub incidenta art. 5 alin 1 din legea concurentei. In aceasta situatie, functia de vanzare sau cumparare se incadreaza in activitatea comitentului, in pofida faptului ca agentul este o intreprindere distincta.