Înțelegerile Tip Cartel

CARTELUL – intelegere formala de cooperare intre mai multe companii, pe o piata oligopolista, prin care se convin procedurile in privinta unor variabile cum ar fi pretul sau cantitatea produsa. Consecinta incheierii de carteluri este o micsorare a concurentei si o intensificare a cooperarii pentru indeplinirea anumitor obiective, cum ar fi, maximizarea profitului sau impiedicarea intrarii pe piata a unor noi firme. Analiza economica a cartelurilor s-a concentrat asupra conditiilor care pot induce instabilitatea acestor organizatii. O atentie considerabila a fost acordata problemei incalcarii acordurilor incheiate intre membrii cartelului.

Cartelul reprezinta un acord prin care un grup de agenti economici producatori sau distribuitori concurenti fixeaza anumite preturi sau isi impart piata. In practica, aceste aranjamente constau, in general, in fixarea preturilor, limitarea productiei, impartirea pietelor, alocarea clientilor sau teritoriilor, licitatii trucate sau combinatii ale acestora. In inteles larg, cartelul reprezinta o forma de intelegere secreta.

Cartelurile „distrug“ concurenta si aduc prejudicii grave economiei si consumatorilor. Indiferent de forma si de obiectul acestora, functionarea cartelurilor conduce in final spre cresterea artificiala a preturilor/tarifelor practicate pentru un anumit produs sau servicu.

Combaterea cartelurilor constituie una din prioritatile importante ale activitatii Consiliului Concurentei, se arata intr-un comunicat remis redactiei de catre Biroul de presa al Consiliului Concurentei. Lupta impotriva acestor practici anticoncurentiale reprezinta un important aspect al eforturilor intreprinse pentru implementarea unei politici pro-active in aplicarea legislatei concurentei, in vederea dezvoltarii si mentinerii in Romania a unui mediu de afaceri concurential puternic, capabil sa faca fata presiunilor concurentiale si a fortelor pietei in conditiile aderarii tarii noastre la UE.

Efectele pe termen lung ale unor asemenea practici se reflecta asupra competitivitatii in sectorul respectiv. In conditiile functionarii unui cartel, firmele nu mai trebuie sa suporte presiunea exercitata de concurenta cand, in mod normal, ar trebui sa lupte pentru a-si pastra un loc pe piata, prin inovatie si prin eficientizarea activitatii.

De efectele pozitive ale unei asemenea practici se bucura doar participantii, care insa nu transfera nici o parte din aceste beneficii catre sectoarele economice aflate in legatura cu piata afectata de cartel sau catre consumatorii finali.

Pentru aceste motive cartelurile sunt considerate a fi cele mai grave incalcari ale legislatiei in domeniul concurentei si sunt, de regula, interzise de legislatia din domeniul concurentei in toate tarile cu economie de piata.

In Romania, participarea firmelor la practici anticoncurentiale de tipul cartelurilor este interzisa de dispozitiile imperative ale art. 5 alin. 1 din Legea concurentei nr. 21/1996, republicata.

Astfel, potrivit art. 5 alin. (1) „Sunt interzise orice intelegeri exprese sau tacite intre agentii economici ori asociatiile de agenti economici, orice decizii luate de asociatiile de agenti economici si orice practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect restrangerea, impiedicarea ori denaturarea concurentei pe piata romaneasca sau pe o parte a acesteia, in special cele care urmaresc:

a) fixarea concertata, in mod direct sau indirect, a preturilor de vanzare ori de cumparare, a tarifelor, a rabaturilor, a adaosurilor, precum si a oricaror alte conditii comerciale;

b) limitarea sau controlul productiei, distributiei, dezvoltarii tehnologice ori investitiilor;

c) impartirea pietelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare, pe criteriu teritorial, al volumului de vanzari si achizitii ori pe alte criterii;

d) aplicarea, in privinta partenerilor comerciali, a unor conditii inegale la prestatii echivalente, provocand in acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj in pozitia concurentiala;

e) conditionarea incheierii unor contracte de acceptare de catre parteneri a unor clauze stipuland prestatii suplimentare care, nici prin natura lor si nici conform uzantelor comerciale, nu au legatura cu obiectul acestor contracte;

f) participarea, in mod concertat, cu oferte trucate la licitatii sau la orice alte forme de concurs de oferte;

g) eliminarea de pe piata a altor concurenti, limitarea sau impiedicarea accesului pe piata si a libertatii exercitarii concurentei de catre alti agenti economici, precum si intelegerile de a nu cumpara de la sau de a nu vinde catre anumiti agenti economici fara o justificare rezonabila.“

Textul mai sus citat reprezinta corespondentul in dreptul intern al art. 81 alin. (1) din Tratul CE1.

Regimul sanctionator prevazut de lege pentru implicarea in activitati de tip cartel a fost inasprit considerabil in anul 2003 cand legea concurentei a fost modificata2 pentru a se asigura compatibilitatea acesteia cu acquis-ul comunitar.

In reglementarea actuala, Consiliul Concurentei poate aplica o amenda de pana la 10% din cifra de afaceri totala din anul financiar anterior sanctionarii, pentru cele mai grave incalcari ale legii concurentei precum: intelegerile anticoncurentiale, practicile concertate cu efecte anticoncurentiale, neindeplinirea unei obligatii sau a unei conditii impuse printr-o decizie a Consiliului Concurentei – art. 51 din Legea concurentei nr. 21/1996, republicata.

In acelasi timp, legea prevede sanctiuni pecuniare pentru acte si fapte care impiedica Consiliul Concurentei sa-si exercite atributiile pe linia combaterii cartelurilor. Astfel, sunt sanctionate cu amenda de pana la 1% din cifra de afaceri totala din anul financiar anterior sanctionarii, contraventii precum: refuzul de a se supune controlului, furnizarea de informatii inexacte sau incomplete, nefurnizarea informatiilor solicitate de Consiliul Concurentei etc. – art. 50 din Legea concurentei nr. 21/1996, republicata.

De asemenea, pot fi aplicate amenzi cominatorii, care sunt in suma de pana la 5% din cifra de afaceri zilnica medie din anul financiar anterior sanctionarii, pentru fiecare zi de intarziere. Intarzierile sanctionate se refera, in principal, la cazurile de nerespectare a deciziilor Consiliului Concurentei, nefurnizarea in mod complet si corect a informatiilor si documentelor solicitate de catre Consiliul Concurentei – art. 54 din Legea concurentei nr. 21/1996, republicata.

Cartelurile sunt, prin definitie, intelegeri oculte, greu de detectat si de probat. Descoperirea si sanctionarea cartelurilor prevaleaza asupra interesului de a aplica amenzi acelor agenti economici participanti la un cartel care, prin cooperarea lor cu Consiliul Concurentei, permit descoperirea si sanctionarea acestor practici anticoncurentiale.

In acest context, Consiliul Concurentei a stabilit prin Instructiuni3, conditiile si criteriile de aplicare a unei politici de clementa, in vederea incurajarii agentilor economici care au recurs la practici interzise de lege de a coopera cu autoritatea de concurenta.

Cele doua elemente principale ale politicii de clementa sunt: imunitatea la amenda si reducerea cuantumului amenzii.

Imunitatea la amenda reprezinta exonerarea de la aplicarea amenzii a contraventiilor prevazute de art. 51 alin. 1) lit. a) din Legea Concurentei nr. 21/1996, republicata. Consiliul Concurentei a acordat unui agent economic imunitate la amenda, daca:

a) agentul economic respectiv este primul care furnizeaza elemente probatorii care, in opinia Consiliului Concurentei, permit declansarea procedurii de investigatie

sau

b) agentul economic respectiv este primul care furnizeaza elemente probatorii care, in opinia Consiliului Concurentei, permit acestuia probarea unei incalcari a art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996, republicata.