Între bine și râu - modelul de integrare european

Uniunea Europeană a reuşit să devină un exemplu de succes al unui proiect pe care mulţi l-au privit cu scepticism şi l-au considerat utopic, tocmai pentru că a considerat că existenţa diferenţelor nu constituie un obstacol, ci o oportunitate pentru reuşita ţărilor membre, şi a făcut din reducerea decalajelor existente un obiectiv central al acţiunii statelor membre.

La fel ca si “visul american” , “visul european” este atragator, captivant si interesant pentru toti cei care pot asista la el. Initial prin acest concept sau mai mult ideologie, inteleg a fi un rezultat al globalizarii dorita de tarile membre ale Uniunii Europene sau uneori chiar impusa si celor statelor mai mici sau mai putin puternice. Intervine o intrebare : “este un vis sau o realitate?”. Raspunsul la aceasta intrebare este greu de gasit, ar trebui sa gandim in viitor dar tinand cont de cele intamplate pana acum.

Unitatea in diversitate (un concept aparent complicat dar cu o profunzime a regasirii viselor noastre comune). Unitatea in diversitate poate constitui o îmbinare armonioasa culturala, politica, sociala si economica. Sloganul Uniunii Europene are rolul de interpretare a viziunilor in perspectiva neutra de apropiere a oamenilor punand in lumina reflectiile acestora, incercand sa stabileasca o simbioza armoniosa, de receptare a gandurilor. Pentru a fi in stare sa intemeiem o astfel de unitate avem nevoie de afectiune, visare, ambitie si realism. Scopul este de a da raspuns a trei provocari majore:aducerea cetatenilor, in primul rand a tinerilor mai aproape de modelul si de institutiile europene, organizarea politicii si a spatiului politic european intr-o Uniune largita si transformarea Uniunii intr-un factor de stabilitate si intr-un model de urmat, data fiind noua arhitectura a lumii. Vulnerabilitatile, fragilitatea, incertitudinile si temerile oamenilor ii influenteaza pe acestia sa adere la o „comunitate a suferintei”, problemele oamenilor devenind practic problemele comunitatii globale. Greutatile (individuale si colective) pe care le induram ne arata si suferintele celorlalti, pentru a-i ajuta, consola si lupta si pentru cauzele lor. Acest lucru duce la reducerea esecurilor si suferintelor enorme.

Anul trecut(2008) s-au implinit 60 de ani de la Adunarea Generala a Natiunilor Unite care a adoptat Declaratia Universala a Drepturilor Omului, primul acord international care a forumulat ideea drepturilor inalienabile ale tuturor fiintelor umane si a elaborat o lista a drepturilor si libertatilor fundamentale ale tuturor oamenilor. Aceasta declaratie a reprezentat si reprezinta in continuare un pas decisiv pe drumul anevoios si angajant spre pace si armonie. Aceste drepturi sunt fondate pe legea naturala inscrisa in inima omului si nu sunt incredintate unori simple acorduri sau unor opinii schimbatoare, pentru ca ar deveni drepturi slabe, selective, supuse (la indemana) celor mai puternici. Trebuie sa fie valabile pentru toti si intotdeauna.

Drepturile fundamentale ale omului cat si empatia fata de ceilalti au radacini adanci in traditia crestina inca de la prima vestire a Evancheliei(Vestea cea Buna), care adauga la invataturile Decalogului invitatia de a fi solidari fata de orice persoana, fara nicio deosebire. Exista si o unitate a acestor drepturi, in cazul in care este incalcat dreptul la viata si la libertate religioasa, se clatina si respectul fata de celelalte drepturi.

Statele membre ale Uniunii Europene sunt legate de prevederile Conventiei Europene pentru Drepturile Omului, un document vast referitor la drepturile universale ale omului.

Noul vis, „visul european” este mai dulce decat „visul american”, fiind un amestec diferit de drepturi universale ale omului, retele si guvernare pe multiple niveluri. In „visul european”, libertatea este definita in maniera exact opusa „visului american” si anume cu cat relatiile de interdependenta cu altii sunt mai profunde si incluzive, cu atat este mai probabil ca o persoana va putea sa-si implineasca visele, ambitiile, dorintele.

Capacitatea de a şti ce simt ceilalţi intră în joc în zone vaste: afecţiunea părintescă, de la compasiune la acţiunea politică, de la indiferenţă la comportamentul de ajutorare. Scopul empatiei devine câştigarea posibilităţii de a formula anticipări. Prin intermediul empatiei actorii sociali cunosc şi prezic comportamentul altora. Prin transpunerea cuiva în situaţia partenerului, persoana dobândeşte un mod de cunoaştere şi înţelegere a celuilalt faţă de care se va comporta într-un anume fel. Astfel politica Uniunii Europene se bazeaza foarte multe pe politica empatiei, poate e prea mult spus dar fara a simti problemele aproapelui, cetateanului uniunii nu se poate realiza nicionata o unitate aproape perfecta.

Una dintre problemele unitatii apare in momentul luarii unei decizii importante existant mai multe pareri. In legatura cu pedeapsa capitala Uniunea Europeana are o pozitie destul de clara, Polonia fiind singura tara (membra UE) care se opune vehement proiectului initia de ONU privind eliminarea pedepsei cu moartea. 95 de tari din cele 101 membre ONU sprijina demersul. Avand exemplul anterior al SUA(„visul american”), Uniunea Europeana vine cu idei mult mai clare in legatura cu libertatea oamenilor incercand sa limiteze cat mai putin dorintele oamenilor fiind luate in considerare bineinteles si normele europene in viguare. Uniunea Europeana se afla intr-adevar intr-o concurenta, rivalitate cu SUA, aceste doua mari puteri incercand sa arate una alteia si restului lumii cine arata o lectie de democratie curata si cine ofera oamenilor o siguranta si o linistite din toate punctele de vedere: economica, sociala, politica, etc.

Razboiul din Irak si lupta impotriva terorismului a fost de la inceput pana la sfarsit o problema a Statelor Unite, dar fiind implicate, fortat sau nu, si alte state membre ale Uniunii Europene. Acest lucru fiind o politica a americanilor, declansarea unui razboi intr-o zona si apoi reconstituirea acelei zone din motive pur economice. Practic Statele Unite ale Americii isi asuma deplina libertate de actiune sa invadeze orice tara pe o banuiesc ca adaposteste ori finanteaza teroristi sau fabrica arme de distrugere in masa, ceea ce submineaza intregul sisem de intelegeri din perioada de dupa al doilea razboi mondial inscrise in Cartea ONU. Este destul de clar ca Statele Unite ale Americii si Uniunea Europeana vor porni pe cai divergente, se vor separa, datorita neintelegerilor si mai ales a opozitiei europenilor in implicarea acestora in asa zisa „lupta impotriva teroristilor si tarilor care fabrica arme de distrugere in masa”.